O constructie rosiaticã, cu geamuri sparte, un acoperis distrus, infiltratii si un gard împrejmuitor, zac, nãpãdite de bãlãrii, în Defileul Jiului, spre Sadu, locul în care, cândva era granita dintre Imperiul Austro-Ungar si România.
Aici începea, practic, România acum 101 ani, iar ceea ce a mai rãmas din constructie nu mai tine loc nici de amintirea acelor vremuri. Nimeni nu a reabilitat acest loc si doar trecãtorii prin defileul Jiului o mai pot zãri în goana lor, fãrã sã stie cã acolo, cândva, era efectiv un loc prin care se delimitau românii de restul Europei.
Bariera între România si Austro-Ungaria era în defileu si istoricul Mircea Baron, profesor universitar, ne-a vorbit, acum un an, despre acele vremuri, la fix 100 de ani de la întregirea României.
„La Polatiste erau pichetele de grãniceri, iar vama maghiarã era în Petrosani si cea româneascã, a postei, era lângã Lainici”, ne-a spus profesorul Baron. Pe atunci, drumul din Defileul Jiului era unul pietruit, greu accesibil, dar istoricii sustin cã, încã din vremea romanilor exista o cale de acces pe aici.
De altfel si Alexandru Vlahutã vorbeste despre el si îl descrie ca fiind „de o frumusete negrãitã. Nicãieri nu am vãzut desfãsurate cu atâta mãiestrie, în acelasi cadru, cele trei mari podoabe ale pãmântului – muntii, pãdurile si apa – ca în trecãtoarea aceasta spre Petrosani. Soseaua, o prispã netedã, scobitã în brâul stâncos al muntelui, largã de douã care si lungã de 29 de km, merge serpuind pe marginea Jiului, care îsi taie voiniceste albia în piatrã… Dupã un ceas de drum, vedem deschizându-se în dreapta noastrã o poianã frumoasã, în mijlocul cãreia e asezat Schitul Lainic – o bisericutã si câteva chilii împrejmuite cu leaturi de brad, unde îsi fac mãtania 8 cãlugãri bãtrâni… (…) La granitã, Polatistea vine limpede si grãbitã dinspre rãsãrit, spintecând fãgetul, unei vãi, si se azvârle în Jiu, sub podul de piatrã care leagã malurile a douã tãri”. Drumul, însã, a fost ales ca alternativã mai bunã la cel ce trecea muntii prin Pasul Vâlcan si legã cele douã tãri.
„Au si calculat cã, dacã un detasament de 300 de militari, timp de 3 ani, vin aici, ar putea sã facã drumul acesta. Pânã la urmã, la 1870, se începe constructia drumului spre defileu, din cauza costurilor s-a oprit si în 1879 se încheie un acord între statul român si cel maghiar pentru construirea acestuia”, a mai adãugat prof univ dr Mircea Baron, profesor de istorie.
Constructia a rãmas o paraginã si nu mai are decât zidurile. Nu mai este folositã si acum, dupã 101 de ani, doar zidurile mai sunt mãrturii ale acelor vremi. Dupã ce granita a fost închisã, clãdirea a devenit loc de cazare pentru muncitorii care au lucrat la construirea cãii ferate de pe Defileul Jiului si a drumului care strãbate aceastã zonã. Imobilul si terenul, erau scoase la licitatie prin 2016.
Potrivit Primãriei Bumbesti Jiu, terenul si clãdirea în care a functionat vama se afla atunci în proprietatea unei firme care le-a cumpãrat de la CFR în urmã cu mai mult timp.
Diana Mitrache
