Zonele unde dacii au locuit sunt pline de legende, care se perpetueazã din generatie în generatie. Fie cã vorbim despre orase secrete sau comori ascunse în munti si pesteri si pãzite strasnic de câte un blestem, toate acestea înfierbântã imaginatia celor pasionati de istorie sau, mai ales, a dacologilor.
Cetatea dacicã de la Sarmizegetusa Regia ar sta pe un oras secret, de mãrimea Bucurestiului, încã nescos la luminã. Sunt informatii mai vechi, care au circulat mai ales pe blogurile pasionatilor de arheologie si care au fost din nou aduse la luminã de scanãrile fãcute recent de cãtre cei de la BBC si Discovery.
Surse neoficiale aratã cã primele scanãri în zona cetãtilor dacice au fost fãcute pe la începutul anilor ’90 de rusi, care au folosit un satelit pentru a scana subsolul din zona Grãdistei.
Oficial nu existã nicio informatie despre acele cercetãri, însã s-a vorbit despre faptul cã rusii ar fi descoperit situri antice si preistorice necunoscute încã în zonã. Informatiile culese de pe blogurile dacologicolor spune cã, în urma prelevãrii acestor date, Ministerul Lucrãrilor Publice si Amenajãrii Teritoriului si Ministerul Culturii au decis, la acea vreme, sã efectueze noi cercetãri în zonã, iar concluzia a fost cã fortificatiile din zona Grãdiste nu erau doar cetãti dispuse pe culmile muntilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 kilometri pãtrati, foarte compact, care cuprindea o asezare militarã, una civilã montanã, cu mai multe nuclee.
Se spune cã muntii au fost minutios tãiati si terasati, apoi amenajati în incredibilul ansamblu de astãzi. Dar bomba abia acum iese la luminã. Astfel, se spune cã, la o adâncime de peste 8 metri, s-ar afla o asezare subteranã. Practic, unele cercetãri secrete, derulate de un grup de oameni de stiintã români pânã în 1999, au evidentiat faptul cã sub Sarmizegetusa si sub celelalte cetãti dacice pe care le cunoastem acum existã acel ansamblu arhitectonic militaro-civil, bogat în aur si cu multe elemente anterioare civilizatiei dacilor. Informatiile au fost alimentate si de generalul de divize în retragere Vasile Dragomir, care a fãcut parte din echipa de cercetãtori care a radiografiat Sarmizegetusa în anii ‘90. În 2001, acesta a declarat pentru presa centralã cã în zona Vârtoape, pe o suprafatã de 4 km pãtrati, au fost descoperite 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum si incinte paralelipipedice, modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar si cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacã mai multe tuneluri spre muntii din apropiere, unele prãbusite partial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane.
Centrul complexului ar fi chiar orasul subteran si suprateran de la Vârtoape, de dimensiuni mult mai mari decât cel de la Sarmizegetusa Regia. De aceste tuneluri secrete nu ar fi strãini nici localnicii, iar legendele sunt multe si povestite de orice localnic chestionat pe aceastã temã. Astfel, în zonã se povesteste cã, în urmã cu ceva timp, s-a prãbusit un perete de munte, descoperind o parte de tunel, de putea omul sã meargã în picioare prin el, întãritã cu bârne putrezite din lemn. Nimeni nu a avut, însã, curajul sã intre în tunel pentru a vedea unde merge. Dar informatia a circulat rapid si este încã de mare actualitate
Sunt simple legende, spun cunoscãtorii, dar sunt încã multi cei care dau crezare acestor zvonuri si încã mai viseazã al orasul ascuns ce, odatã si odatã, tot va iesi la ivealã.
Comorile dacilor ascunse în adâncuri
Misterele dacilor sunt încã persistente, iar în zona ansamblului de cetãti imaginatia oamenilor este extrem de bogatã mai ales când vine vorba despre legendarele comori. Din sistemul de apãrare construit de strãmosii nostri face parte si cetatea dacicã de la Bãnita, situatã în imediata vecinãatte a Pesterii Bolii, la iesirea din Petrosani. Cele douã monumente sunt adevãrate atractii turistice, chiar dacã nu sunt puse în valoare nici acum. Pestera Bolii a fost redatã circuitului turistic de cãtre o mânã de voluntari care s-au chinuit ani de zile sã-i redea frumusetea, însã efortul lor nu este suficient dacã nu este sustinut si de cãtre cei care marseazã pe ideea dezvoltãrii turismului în aceastã zonã exceptionalã. Cetatea dacicã de la Bãnita, construitã exact ca sã apere capitala Daciei Preromane de al Sarmizegetusa nici mãcar nu mai poate fi vizitatã decât dacã esti un alpinist experimentat. În jurul acestor comori naturale s-au tesut însã legende transmise din mosi strãmosi, dar care sunt cunoscute doar de cãtre localnici.
Bãtrânii povestesc cã în muntele în care apa a sculptat Pestera Bolii se gãseste o comoarã ascunsã de daci pentru a nu cãdea în mâna romanilor si protejatã de un crunt blestem. Nimeni nu stie locul unde, sute de care pline cu aur stau de mii de ani, iar cei care-l gãsesc nu se mai întorc în lumea asta. Un localnic în vârstã de 80 de ani, tine minte încã din copilãrie despre comorile dacilor ascunse în Pestera Bolii. „O… pãi comoara existã. Este aur acolo de cea mai bunã calitate dar nimeni nu o gãseste. Tata ne povestea cum copilul lui Dumitru, un momârlan care avea casã pe Valea Arsului, a plecat dupã comoarã. Vroia sã ia atât aur cât sã-si ia doi boi. Nãlucile care o apãrã erau sã-l omoare. S-a dus el împreunã cu un aghiotant al lui si dupã ce au tot cãutat, au gãsit locul unde este ascunsã. Bãiatul si-a lãsat aghiotantul acolo ca sã stie unde sã se întoarcã si el s-a dus în cãtun dupã ajutoare. Când s-a întors n-a mai dat de aghiotant si locul unde era comoara s-a schimbat. A mai gãsit o coadã de topor lângã o cioatã unde fãcuse semn sã stie sã poteca pânã la comoarã. Locul s-a tot schimbat si nu mai stia unde este. Abia dupã o sãptãmânã a ajuns acasã bolnav si înfometat”, spune bãtrânul. Localnicii din cãtunul de la Bolii spun cã din mosi strãmosi li se povestea cum în pesterã sunt pasaje secrete, peretii se deschid iar dincolo de galeriile subterane se gãsesc comorile ascunse de daci. Tot ei povestesc cã o multime de oameni au fost înghititi de pesterã, dupã ce au intrat prin pasajele secrete atrasi de comoarã si n-au mai putut scãpa de blestemul ce veghjeazã încã aceastã comoarã. Potrivit legendei o altã comoarã este ascunsã în dealul pe care strãjuieste Cetatea de la Bãnita aflatã în vecinãtatea pesterii. În jurul celor douã vestigii sunt tesute mult mai multe istorisiri legate de comorile ascunse de daci, iar bãtrânii le spun turistilor care cuteazã sã-i întrebe de vorbã, convinsi cã legendele sunt reale. Iar în noptile senine, uneori, oamenii încã se mai uitã dupã focurile ce danseazã pe locul unde sunt ascunse comorile dacilor.
Carmen Cosman
