Câini morti, animale întepenite pe conducte, sticle din plastic, tone de servetele umede si câte si mai câte. De ele ne scapã oamenii care lucreazã la decolmatarea subsolurilor noastre, a celor ce locuim în Valea Jiului.
Suntem indolenti si asta e concluzia generalã, iar dacã punem la socotealã si modul în care unii le vorbesc acestor oameni, atunci sigur, nu suntem mai buni cu nimic. Noi am fost cu ei în teren, într-o zi de vineri, care, pentru unii, era chiar Vinerea Mare. Vreo 4 bãrbati tineri am gãsit într-unul dintre cartierele din Petrosani, alãturi de masina cea nouã pe care au primit-o. O numesc generic vomã, dupã duhoarea pe care o lasã în urma ei, însã, acesti oameni sunt la datorie oricând, chiar dacã este week-end. Cum este pentru ei? Greu, dar nu imposibil.
„Dacã îti place ceea ce faci, nu e asa de greu.Si noi am ajuns sã ne iubim meseria. E murdãrie multã si aia e toatã treaba, dar e ok. Era mai greu înainte. Furtunele le ridicam, dar acum ne ajutã tehnologia. E o meserie murdarã, sigur si ce sã fac? M-am obisnuit, dupã 15 ani, cã atâtia ani de când sunt la serviciul ãsta. Vomã, vidanjã, care cum îi zice. Urât? Am pãtit cã s-au deschis capacele si a cãzut mizeria pe noi, toti soferii am pãtit-o”, ne spune Sorin, unul dintre oamenii care zilnic, sunt la datorie, cu vidanja.
Si dacã noi strâmbãm din nas când vin acesti oameni, aflati cã la Apa Serv existã un angajat care face asta de când avea 15 ani. I-a murit tatãl si atunci a preluat el frâiele familiei.
„De 24 de ani lucrez. Cum sã fie? E greu, e mizerie si ce sã facem? Sunt si riscuri. Ne putem îmbolnãvi, dar ce sã facem? Noi suntem obisnuiti si lucrãm asa. Mai mult suntem la muncã, decât acasã. Am familia mea si la muncã. Acasã îi vãd când merg sã mã culc. Nu am avut probleme noi, cã ne vaccinãm si lucrez de la 15 ani. Acum parcã e mai usor cã ne-au adus masina asta nouã si curãtãm retelele. Dar suntem rãu vãzuti, sã stiti! Sunt oameni care ne înjurã pe stradã. Ne zic cã apa e scumpã si prin subsoluri gãsim de toate. Cârpe, bidoane.Dacã as putea sã le spun ceva tuturor, le-as spune sã nu mai arunce mizerii. Cã ei sunt cei care înfundã subsolurile, iar apoi dau vina pe noi. Le arãtãm ce am scos, dar sunt cazuri care nu învatã si, dupã o sãptãmânã, iar îi gãsim cu mizerii”, afirmã si Petre, unul dintre cel mai vechi angajati ai Apa Serv.
Oamenii sunt muncitori, iar coordonatoarea echipei este, chiar dacã vã pare greu sã credeti, o femeie. Mariana Popa s-a obisnuit cu ei si, cu o mânã de fier, îi tine în frâu. Fac ce zice ea, însã, atunci când e sã îi caracterizeze, realizeazã cã sunt mult prea huliti de oamenii pe care, de fapt, îi ajutã. „Usor nu ne este, sunt conditii extraordinar de grele. Oamenii nu sunt atenti la ce aruncã în canalizarea noastrã, gãsim tone de servetelele umede. Luni am scos câini morti, la Dãrãnesti, pe colector am scos un vagon de piatrã, fân si servetele umede. Si, dupã ce cã gãsim toate astea, oamenii sunt foarte rãutãciosi. Ne jignesc, le vorbesc urât. Dar vreau sã le zic cã nu sunt oameni fãrã scoalã, chiar dacã lucreazã la canalizare. Sunt muncitori si toti au minim liceul absolvit. Sunt, însã, oameni care strigã dupã ei, vin si le spun cum sã facã, ce pretentii au ei. Nu noi suntem vinovati, însã tragem doar ponoasele”, spune Mariana Popa, maistru Apa Serv, coordonatoarea echipei.
Subsolurile sunt pline cu dejectii si asta pentru cã noi suntem cei care nu ne îngrijim spatiile comune, dar atunci când avem nevoie, acesti oameni ajung sã ne scape de mirosurile insuportabile. Aproape de fiecare datã e vina locatarilor si tot ei sunt cei care îi hulesc pe acesti oameni.
Ei nu au vrut sã se plângã cât le este de greu, nu au vrut sã spunã de câte ori, în subsoluri, erau sã fie curentati de la improvizatiile celor ce furã curent. Nu o datã, s-au trezit murdãriti cu totul de mizerie, dupã ce au desfundat câte o teavã, însã, ne cer sã luãm serios în seamã cã în niciun caz „canalizarea nu este un cos de gunoi”.
Diana Mitrache
