Finantarea deficitarã a învãtãmântului, multiplele reforme începute si abandonate pe traseu au fãcut ca, în doar opt ani, costurile ascunse ale educatiei sã se dubleze: în medie, de la 1.490 lei per copil la 3.093 lei, potrivit ultimei cercetãri realizate de Salvati Copiii România.
Decontul îl plãtesc pãrintii, iar copiii ale cãror familii nu au resursele financiare necesare sunt mult mai vulnerabili si discriminati din start.
În 2010, studiul realizat de Organizatia Salvati Copiii arãta, în premierã, cã educatia este, în România, gratuitã doar în teorie. În practicã, pãrintii erau nevoiti sã achite costuri care nu apãreau în nicio Lege si reformã a educatiei si pentru care, în proportie covârsitoare, nu primeau nicio chitantã. În medie, suma pe care elevul o aducea de acasã, pentru a beneficia de educatie, era, atunci, de 1.490 de lei.
La opt ani distantã, cu o sãptãmânã înaintea începerii unui nou an scolar, suma pe care pãrintii trebuie sã o aloce suplimentar este dublã: 3.093 de lei costã anual, în medie, educatia „gratuitã” a copilului, aratã datele de teren procesate de Salvati Copiii, într-un nou raport sociologic, iar valorile sunt mai mari în mediul urban fatã de rural (3.351 lei fatã de 2.757 lei).
“Copii mari, costuri mari”
În ciclul primar pãrintii plãtesc, în medie, 2.545 lei anual, în gimnazial 3.083, iar dacã elevul este la liceu, pãrintele trebuie sã scoatã din buzunar 3.647 lei.
Ce trebuie sã plãteascã, în plus, un elev, pentru a primi educatie
Cei mai multi bani pe care pãrintii îi scot din buzunar pentru ca elevul sã primeascã educatie de calitate se duc pe materiale didactice – rechizite, dotarea sãlilor de clasã, manuale.
Lipsa resurselor umane, calitatea precarã a materialelor didactice si starea criticã în care se aflã scolile – de la tavane si bãnci pânã la pazã si dotarea laboratoarelor – i-au determinat pe pãrinti sã dubleze si efortul pedagogic, prin meditatii contra cost.
Fatã de 2010, procentul celor care apeleazã la meditatii plãtite la materiile studiate în scoalã (nu au fost incluse aici cursuri extracurriculare) a crescut de la 24% la 40%, iar costul acestora a crescut si el, pe mãsura inflatiei: de la aproximativ 1.350 de lei media anualã în 2010, la peste 1.850 lei în 2018. Procentul variazã de la aproximativ 19% dintre elevii din ciclul primar la 56% dintre liceeni.
Fondul clasei rãmâne unul dintre costurile neoficiale ale educatiei: desi procentul pãrintilor care îl achitã a scãzut, el rãmâne o constantã a scolii românesti: 56% dintre pãrinti, comparativ cu 72% în 2010, contribuie la acest fond.
Aproximativ 2 din 10 pãrinti afirmã cã fondul clasei este o contributie obligatorie, dar cei mai multi nu sunt consultati în privinta destinatiei acestor bani. Aproximativ 46% dintre pãrinti indicã, totusi, cheltuieli cu materiale didactice sau amenajarea sãlilor de clasã. Fondului clasei i se adaugã, pentru 28% dintre pãrinti, si un alt ”fond”, al scolii, care creste semnificativ costul ascuns al educatiei. Ponderea pãrintilor care afirmã cã li s-au cerut sume de bani pentru înscrierea copilului la scoalã, acordarea de note, promovarea examenelor sau protocol la examene a scãzut semnificativ comparativ cu 2010, de la valori de aproximativ 5% din total, la valori sub 1%.
Referindu-ne doar la abandonul scolar , în anul scolar 2013-2014, 25.891 copii au abandonat învãtãmântul primar si gimnazial, în anul scolar urmãtor (2014 – 2015), numãrul a crescut la 34.293, pentru ca în 2015-2016, numãrul copiilor în aceastã situatie sã ajungã la 30.504. În ceea ce priveste învãtãmântul liceal si profesional, 23.290 elevi au abandonat studiile în anul scolar 2013-2014; lor li se adaugã 27.225 de elevi în anul scolar urmãtor (2014-2015) si 26.722 în anul scolar 2015-2016. Organizatia Salvati Copiii România reia astfel apelul cãtre autoritãti, sã asume ca prioritate a agendei guvernamentale educatia si dreptul fiecãrui copil de a rãmâne în scoalã, prin garantarea programului ”Scoala dupã Scoalã” în fiecare unitate de învãtãmânt, astfel încât abandonul scolar sã poatã fi corectat, înainte de a deveni cronic si cu efecte dezastruoase pentru întreaga societate.
Anca Stamin – director de programe
Ciprian Grãdinaru – sociology
