Uniforme militare, scene de rãzboi, obiecte gãsite acum câteva zile pe frontul de luptã de acum un secol, dar si multã lume. Acestea au fost ingredientele manifestãrii istorice, care a adunat o multime de militari în rezervã, dar si specialisti, care au reconstituit scena luptelor.
Îmbrãcati exact ca acum 100 de ani, douã tabere, românii de la Gorj si nemtii din partea dinspre Vulcan, au arãtat cum, acum 100 de ani, aceastã limitã din vârf de munte a fost de 3 ori din mâinile armatei austro-ungare în cele ale românilor. Un adevãrat spectacol s-a desfãsurat sub privirile celor prezenti, iar scenele au fost autentice, gratie celor care le-au reconstituit cu fidelitate.
„Suntem aici, împreunã cu alte asociatii de reconstituire istoricã din România, pentru a comemora bãtãliile duse în timpul Primului Rãzboi Mondial, în Pasul Vâlcan. Scenariul este unul simplu. Este un atac al armatei germane, care este respins de români, cu luptã corp la corp în final. Avem aici arme de colectie, pentru cã multi suntem colectionari pasionati. Sunt arme cu cartus orb. Uniformele sunt fidele si respectãm exact traditia, uniforma si obiceiurile armatelor din perioada respectivã. Este foarte important sã nu avem la mânã un ceas, sã nu bem apã dintr-un PET, sã avem în sacul de merinde cãni speciale, sã purtãm izmene pe sub pantaloni. Totul este fãcut asa încât sã ne simtim chiar în pielea acelor soldati de acum 100 de ani. Avem si telefoane de campanie si efecte militare din perioada respectivã”, a spus Ciprian Rãdulescu, secretarul Asociatiei 6 Dorobanti Bucuresti.
Au fost admirati si aplaudati pentru scenele pe care le-au gândit si care au dat o oarecare nostalgie, lãsând imaginatia fiecãruia sã ajungã acolo, acum 100 de ani, când, cu adevãrat, acolo au fost lupte crâncene.
Dovada acelor timpuri sunt rãmãsitele de obiecte gãsite chiar acum câteva zile în acel loc. „Tot acest câmp este un front de luptã. Am gãsit piese importante si sâmbãta trecutã a fost una în care am descoperit istoria. Spre surprinderea noastrã aici am gãsit foarte multe obiecte, cu o foarte mare valoare istoricã. Sunt obiecte ce au apartinut eroilor nostri, iar bucãtile de obuz sunt pãrti din acele obiecte, pline de bile metalice, pentru cei care nu stiu, care au explodat la câtiva metri de transeele în care se apãrau românii nostri.Trebuie sã vã spun cã acestea nu sunt bucãti de metal, ci de istorie ”, a spus Dorel Schiopu, secretar al Asociatiei Cultul Eroilor Regina Maria.
Au murit sute de tineri, iar cei care s-au gãsit acum, la reconstituire în transee, au avut chiar vârste fragede, tocmai pentru a marca fidel acel timp. Fiecare familie de români a pierdut atunci ceva aici. „Au trecut deja 102 ani de când au fost primii pasi de aici ai armatei române. Cei care au fost atunci aici au simtit româneste, au venit sã ne elibereze pe noi cei din Transilvania. Au fãcut asta pentru ca noi acum sã vorbim româneste si sã avem credinta ortodoxã. Putem spune cã în 1916, 1917, aproape fiecare familie a avut câte un membru care a murit în acest rãzboi. Gânditi-vã cã, la înrolare, pentru eliberarea Transilvaniei si a Bucovinei, au fost înrolati 10,2 % din populatie si în în acest rãzboi au murit 80.000 de români ”, a spus Emil Pãrãu, unul dintre cei care a si sponsorizat construirea unor busturi ale eroilor, a Reginei Maria si al Regelui Ferdinand.
Presa a „spurcat” ceremonia
Ceremonia de dezvelire a busturilor, însã, nu a fost permisã de cei prezenti în prezidiu, colonei cãliti în armatã si obisnuiti sã zbiere si sã „calce pe cap” soldatii. Unul dintre „Dumnezeii armatei din Pasul Vâlcan”, colonelul Dãnilã Moldovan, presedintele Organizatiei Judetene a Cadrelor Militare în Rezervã si Retragere Hunedoara, a considerat cã suntem prea prost îmbrãcati si încãlcãm un loc sfânt, pângãrindu-l. Asta, în conditiile în care domnia sa, la fel ca si ceilalti din prezidiu, aveau tinuta de ceremonie militarã. Nimeni nu a avut acces în zonã si chiar ministrul Natalia Intotero a primit ordine clare, la care s-a supus imediat, atunci când a fost nevoitã sã dezveleascã unul dintre busturi. A zâmbit frumos si la pozã…. Cã asa a fost ordinul!
Presa nu a avut permisiunea sã intre în zona respectivã, dar nici nu a avut un loc special amenajat, asa încât, chiar si ceremonialul de ridicare a drapelelor pe catarg, ori cel în care au fost predate stindardele de luptã, nu a putut fi surprins, decât dacã îi pãcãleai vigilenta colonelului Moldovan. „Dumnezeii armatei din Pasul Vâlcan” probabil au uitat cã ziaristii se aflau în acel loc la muncã, pentru a le arãta românilor o secventã din istoria neamului nostru. Pentru toate acestea, însã, Gheorghe Ile, primarul din Vulcan, i-a multumit din inimã.
„Multumesc domnului colonel Moldovan, care a fost si în acest an un Maestru de Ceremonie impecabil reusind sã aminteascã multora dintre cei prezenti, cã autoritatea si disciplinã, respectul fatã de momentele ceremoniale, fac parte din valorile cu care sã venim în fata istoriei neamului nostru”, a spus pe pagina de socializare Gheorghe Ile.
Diana Mitrache
