Privitã pur geografic si geologic, Valea Jiului este o depresiune ce gãzduieste cel mai mare bazin carbonifer al României. Privitã economic, Valea Jiului este o zonã administrativ teritorialã de tip monoindustrial ce nu a reusit sã facã trecerea de la orasele industriale simple (în care mai bine de jumãtate dintre locuitorii lor lucreazã în industria extractivã), la orasele industriale duble (unde peste douã treimi din populatia activã este ocupatã în douã industrii) sau orasele industriale multiple (unde existã mai mult de douã ramuri industriale ce ocupã peste 50% din populatia activã).
Privitã sociologic, cel mai usor ar fi sã definesc Valea Jiului drept o microregiune urbanã ce-si propune sã dobândeascã titlul de conurbatie. Trecerea de la statutul de microregiune urbanã la cel de conurbatie presupune ca orasele lor componente sã aibã în comun sistemul de transport, sistemul de alimentare cu apã, sistemul de strângere si depozitare a resturilor menajere etc.
La prima vedere saltul este extrem de usor de fãcut! Însã doar la prima vedere! Ani de zile, decenii la rând Valea Jiului a fost „beneficiara” unui sistem de management al resurselor umane deficitar. Dacã pânã în 1997 Valea Jiului a fost o zonã de imigratie (în vederea gãsirii unui loc de muncã în orasele ei), dupã 1997 Valea devine o zonã de emigratie. Ironic, sau nu, în vederea gãsirii unui loc de muncã în alte zone ale tãrii si mai ales în strãinãtate.
Exodului fortei de muncã i se adaugã si un spor natural negativ care accentueazã fenomenul depopulãrii, an dupã an, deceniu dupã deceniu. Si atunci, conurbatie pentru cine? Cãci noi dãm înapoi inclusiv din perspectiva elementelor ce definesc calitatea vietii în mediul urban, multe dintre orasele Vãii Jiului fiind atinse de servitutile din mediul rural (sã ne gândim doar la termoficare, starea drumurilor, degradarea imobilelor de locuit etc).
Ani la rând cei care au condus Valea Jiului, judetul Hunedoara sau România nu si-au pus problema depopulãrii. Au crezut cã toate eforturile trebuie sã fie îndreptate în vederea salvãrii industriei extractive. Concentrarea a fost aproape exclusivã pe salvarea aurului negru, adicã a cãrbunelui. Si aceste eforturi pot sã fie puse sub semnul întrebãrii din multe puncte de vedere, inclusiv al sinceritãtii…
Aurul cenusiu (aici folosesc titlul unei cãrti de Mircea Malita), întelegând prin acesta materia cenusie concretizatã prin inteligentã si gândire creativ-productivã, a fost considerat prea putin important, sau chiar desconsiderat. Asa se face cã zeci de mii de persoane au plecat din Valea Jiului si continua sã o facã. Chiar dacã producerea aurului negru de cãtre naturã dureazã milioane de ani, nici producerea aurului cenusiu nu este de ignorat. Nici ca timp, nici ca efort. Omul este un compozit biopsihosocial. Un om care trece prin toate fazele pregãtirii sale educationale si profesionale acumuleazã aproape un sfert de secol de cunostinte si experiente pânã când se angajeazã si poate sã producã pentru societate. Ca sã nu mergem pe extreme am sã mã plasez pe medie si pot sã arãt cu mare încredere cã cei mai multi dintre cei care au pãrãsit Valea Jiului (si evident, România!) au avut la bazã cel putin 15-16 ani de pregãtire educationalã si profesionalã. Nu este putin! Deloc!
Aceastã resursã, cea mai pretioasã resursã de care am dispus, nu se va mai întoarce în Valea Jiului. Poate doar într-o micã mãsurã în perioada vietii active profesional, si ceva mai mult dupã ce aleg sã se retragã din activitatea profesionalã, conditionati de vârstã si îndeplinirea stagiului de cotizare (în alte zone ale tãrii sau în strãinãtate). Ca Valea Jiului sã fie salvatã ar fi trebuit sã existe ceea ce în sociologia urbanã se numeste succesiunea populatiilor si a functiilor. Locul celor care pleacã nu este luat de nimeni iar Valea nu cunoaste dezvoltarea altor sectoare economice.
De aceea este obligatoriu ca paradigma în care se gândeste viitorul Vãii Jiului sã se schimbe. Si, mai ales, oamenii alãturati paradigmei. Realitãtile sociale, economice si istorice sunt altele iar aurul negru s-a dovedit cã este mai putin pretios decât aurul cenusiu. Sunt multe fantasme economice si multe au fost propunerile de reabilitare a Vãii Jiului. Esec! Toate au fost echivalentul bogãtiei întemeiate pe piritã!
Valentin Fulger
