Ruinele fostei preparatii de la Mina Petrila, aflate în Carterul Bosnea, rãmân în picioare. Motivul este legat de faptul cã, una dintre constructiile rãmase nedemolatã este inclusã în patrimoniul national, iar restul au fost predate primãriei sau minei Lonea, lucru care face imposibilã demolarea lor acum.
În tot acest timp, zona aratã ca dupã bombardament, „magnetii” au distrus bucatã cu bucatã, piesele ce puteau fi folosite pentru recuperarea fierului vechi, iar zona a fost nãpãditã de bãlãrii. Sinistrul peisaj, însã, va rãmâne, cel mai probabil, la fel.
„Acolo în amplasament sunt câteva active care apartin CEH. Este linia de încãrcare pentru mina Lonea si sunt câteva fundatii si rãmãsite ce au apartinut de EPCVJ – exploatarea de preparare a cãrbunelui. Cât priveste cãdirile care au fost declarate monumente istorice si cele care au rãmas în zona de protectie a acestora si au apartinut minei Petrila, ele au rãmas în amplasament, urmând a se parcurge toate cãile pentru a ajunge în proprietatea administratiei publice locale a orasului Petrila”, a explicat Petre Drãgoescu, director tehnic SNÎMVJ.
Constructiile mai mult încurcã, iar peisajul a rãmas unul dezolant. Aici, acum mai bine de un deceniu, lucrau zeci de oameni, iar prepararea cãrbunelui scos din estul Vãii Jiului se fãcea în acest loc. Din pãcate, administratia din Petrila si cea din Petrosani, pentru cã acest loc se aflã la confluenta celor douã localitãti, vor avea de gãsit o solutie comunã, dacã vor vrea demolarea lor.
Mina Petrila a fost prima dintre cele 3 care s-au închis si lucrãrile de ecologizare sunt gata. Societatea de Închideri de Mine plãteste lunar 120.000 de lei, pentru paza obiectivelor si a utilitãtilor aferente. Cinci dintre obiective, însã, au o importantã strategicã si, în eventualitatea în care acolo se va construi o minã-muzeu, ele vor servi ca atare.
Toate clãdirile din incinta Minei Petrila trebuiau demolate pânã la 1 ianuarie 2016, dar un grup de arhitecti au cãutat solutii alternative la demolarea clãdirilor minei, întregul demers fiind grupat sub denumirea genericã „Petrila, patrimoniul industrial ca sursã de regenerare urbanã”, un punct de reflectie privind istoria Petrilei si un punct de proiectie a unui posibil viitor al Petrilei, diferit de cel trasat pânã acum. Rãmâne de vãzut cât din planul initial va fi aplicat la Petrila, dupã ce incinta va fi ecologizatã si clãdirile istorice rãmân în picioare, însã, partea dinspre Petrosani rãmâne asa, deocamdatã.
Diana Mitrache
