ÎN ASTEPTAREA ALTETII SALE REGALE
Petroseniul intrã în alertã. Hãrnicia pare sã-i cuprindã dintr-odatã pe petrosenenii nostri. Un lucru e clar: Principele Carol trebuie sã fie primit cum se cuvine. Din articolul sugestiv intitulat, Pregãtiri pentru primirea Altetei Sale, mostenitorul tronului, publicat la 17 septembrie 1922, aflãm pretioase despre efervescenta edilitarã ce a cuprins orasul: În vederea vizitei ce va face A.S.R. mostenitorul tronului în Valea Jiului se fac mari pregãtiri pentru primire. Pe strada principalã se tocmesc lacunele, se spoiesc casele. Casinoul societãtii e complet renovat si în etaj se aranjeazã odaia de locuit a principelui mostenitor. Acum au isprãvit cu vopsitul si aceastã picturã e o adevãratã capodoperã. Plafonul stil renesaus, culori armonic alcãtuite, pictura pãretilor imiteazã covoarele cele mai moderne, a cãror conture de verde închis se îmbinã minunat cu celelalte culori. Societatea n-a crutat parale si a adus pe pictorul Wilhelm Schvart de la Lupeni, care a lucrat dupã compozitiile lui proprii si care meritã toatã laudã.
ZIUA CEA ATÂT DE MULT ASTEPTATÃ
În sfârsit, vin si zilele mult asteptatei serbãri atletice. Ziaristii Vãii sunt pe fazã. Nici cã se putea un titlu mai inspirat pentru „emulatiile” din acele zile decât Atletica:
Concursul de atleticã din Petroseni a avut loc în 23 Sept. în fata Altetei Sale Carol, mostenitorul tronului. Datorãm cea mai vie multumitã prezentei Altetei Sale, care a scos din amortealã si a adus de fatã pe astfel de indivizi care nici nu stiau cã ce este sportul si între care vor fi sute de aceia care ar da un cuvânt mare sportului. Prezenta Altetei sale a mai fãcut ca arena sportivã sã fie adusã complet în ordine. Concursul ca atare a fost din cele mai frumoase. Au luat parte 4 cluburi atletice si la unele puncte au fost în mare numãr. Aranjarea a fost pe cât se poate de bunã doar numai purtarea prea rãpitã a d-lui Mittermajer, delegatul FSSR, a produs niticã displãcere. La concurs s-au stabilit douã recorduri noi. Rezultatele obtinute sunt fãrã exceptie distinse. Din vechea gardã de atleti numele Scwlengraber Pall, Belu, Dr. Corcan, Peter, Pop si Voinã nu erau prea cunoscute. Pe lângã dânsii, s-au avântat si o seamã de tineri: Rusu (Unirea), Schiller (AAC), Kadar, Ratek (CAMP), Barabas, Marton (VSC).
Cel mai de seamã om al zilei este desigur David care, prin rezultatele ajunse la aruncarea cu greutatea si discul, a obtinut renume mondial. Trist este cã a lipsit de la concurs atletul Steinfeld de la Hakoah, care prin prezenta lui poate ar fi ajuns alte recorduri.
Cupa Winklehener a fost câstigatã de trupa KAC. Dupã concurs, însusi mostenitorul a împãrtit premiile, dând mâna cu fiecare atlet. Foarte comicã ni se pare semnãtura, adicã pseudonimul, autorului relatãrii: Spollo.
Tot cu ocazia inaugurãrii stadionului, a avut loc si un meci de fotbal între echipele TAC si CAMP, încheiat cu scorul de 4 Ia 1 (3-0) în favoarea timisorenilor. Arbitrul meciului a fost clujeanul Winkler. Pentru savoarea limbii si stilul gazetãresc sportiv de atunci, redãm o cronicã a meciului: Trupã de la Timisoara a adeverit cã e demnã de renumele ei. Apãrarea TAC e de primul rang, acoperirea ajutã minunat rândul luptãtorilor, care, în urma actiunei repezi si frumoase creeazã o situatie periculoasã în fata portii contrare. Omul cel mai distins al jocului e Kozovics. Învingerea trupei TAC era asteptatã de toatã lumea fiindcã au produs un joc frumos. CAMP nu a produs un joc îndestulãtor. Din partea trupei TAC au fost buni Kozovics, Krausz, Schneider si Lukinek, iar în trupã CAMP: Palinkas, Veszpremi, Spitzer si Parse.
UN DECENIU DE SUCCES
Succesul din sezonul 1924-1925 îi ambitioneazã pe jucãtorii din Petrosani, astfel cã ei vor repeta isprava în campionatul 1927-1928. Dar pânã la acel moment, în februarie 1926 se rupe fuziunea cu C.S. Vulcan, echipa continuându-si activitatea sub numele de U.C.A.S.P. În sezonul 1926-1927 U.C.A.S.P. evolueazã tot în Campionatul Distrual Arad, reusind câteva rezultate remarcabile: 4-0 cu CFR Simeria, 3-1 cu ATE Arad si Hacoack Arad, dar nu se calificã în turneul final. În sezonul urmãtor, 1927-1928 (dupã o nouã fuziune cu echipele din Vulcan si Lupeni, sub denumirea de JIUL LUPENI), cu partide jucate prin rotatie, în cele trei orase, terminã din nou pe primul loc în Campionatul Districtual Arad, într-un clasament cu 9 echipe, cu cinci puncte fatã de ocupanta locului 2, A.A.C. Arad, calificându-se din nou în faza finalã a Campionatului National. Lotul JIULUI era destul de numeros si valoros, formula de bazã trimisã în teren de antrenorul Bela Szabo fiind Kiss-Szabados, Rupp, Szulle-Kilianovitz, Zsentel, Kortezs-Markovits, Bogdan, A. Guga, Mezner. Din lot mai fãceau parte Bonyhai, G. Medve, S. Golgot, Berkessy, Vitan sau Fr. Creiniceanu.
În sferturi de finalã, Jiul a învins la Cluj, cu 2-0, pe România Cluj, apoi în semifinale, 3-0 prin forfait cu Soimii Sibiu, iar în finalã (29 iulie 1928), la Brasov, a pierdut cu 2-3 meciul cu Coltea Brasov, brasovenii marcând golul victoriei în minutul 87!
De remarcat cã pe parcursul anului 1929, jucãtorul Kilianovitz a înscris 36 de goluri, acesta putând fi numit primul golgeter din istoria Jiului. De remarcat deasemenea, cã jucãtorii Kiss, Aurel Guga si Kilianovitz au jucat în Nationala României!
În anul urmãtor, 1929, fuziunea s-a desfiintat, rãmânând JIUL PETROSANI si Mânerul Lupeni. Echipa alb-negrilor va activa în cadrul campionatului Districtului Craiova, reusind rezultate remarcabile, „vedetele” echipei fiind portarul Ioan Kiss sau golgeterul Geza Medve I, alãturi de ei remarcându-se prin calitãti si spirit de luptã fotbalisti precum P. Bogdan, R. Radu, Pavicsics, Matusek, Cioplea, E. Cosma, Vâjdea, L. Medve III, Fr. Golgot sau Orozsi. Odatã cu aparitia sistemului divizionar „A” în campionatul 1932-1933, tot mai multe echipe tind spre acest esalon. În aceste conditii, se impune înfiintarea Diviziei „B”, aspect apãrut în editia 1934-1935, divizie cu cinci serii, având echipele împãrtite pe criterii geografice.
GENU TUTU
