Un cimitir din Valea Jiului se transformã într-un loc plin de culoare, la fel cum este si cimitirul vesel din Sãpânta.
Obiceiul împodobirii crucilor nu se stie exact ce origine are, nici mãcar bãtrânii nu-si mai amintesc povestea care stã în spatele acestuia. Toti stiu cã în acest fel îsi aratã respectul fatã de cei morti si cã este un obicei care trebuie continuat. Un obicei pe care nici mãcar regimul comunist nu l-a putut face uitat. Acest ritual de împodobire a crucilor este întâlnit în toate cele sase localitãti ale zonei Vãii Jiului.În cimitirul Sãlãtruc din
Parohia Livezeni este respectat cu sfintenie. „Cum ne pregãtim de Pasti, asa trebuie sã ne ocupãm si de mormintele celor dragi si sã le împodobim crucile. Se pune o basma coloratã pe cruce si o icoanã. Basmaua, batista sau salul trebuie sã fie cât mai viu colorate, sã arate frumos. Baticul se prinde în patru colturi, apoi se pun flori, o coronitã si o icoanã”, spune un alt momârlan. Obiceiul este specific locului si semnificã grija pentru sufletele mortilor spun localnicii. În noaptea de Înviere oamenii vin la cimitir sã aprindã lumânãri, iar acea noapte este cea mai frumoasã, când cimitirul este cuprins de mii de luminite aprinse.
„Înainte de Praznicele Împãrãtesti, credinciosii îsi aduc aminte de cei dragi care au trecut dincolo, în vesnicie, si materializeazã aceastã dragoste si aducere aminte prin împodobirea cimitirelor, crucilor mormintelor. Eu obisnuiesc sã spun cã cimitirul bisericii din Livezeni – Sãlãtruc este o Sãpânta a Vãii Jiului”, spun si preotii locului.
Tot în Sãptãmâna Patimilor, cu totii ne întoarcem spre religie, iar credinciosii din Valea Jiului vin în cimitire. Îsi primenesc morminte si fiecare crede cã acum este o perioadã numai bunã pentru asa ceva. Credinciosii vor reveni aici dupã Înviere, însã, locul trebuie acum amenajat asa cum se cere. „ În fiecare an vin, miercurea din Sãptãmâna Mare, ca sã întretin mormântul pãrintilor mei. Din respect fac asta. Curãt mormântul si sap florile ca sã strãluceascã dupã Pasti, când revin cu familia în acest loc”, a spus unul dintre cei care fãcea curãtenie la unul dintre mormintele din cimitirul Bisericii Sfântul Gheorghe, de pe Sãlãtruc, un sat de munte, de la poalele Parângului.
Preotii spun cã acum, oamenii profitã de vremea bunã si vin în cimitire, la locurile de veci, pentru a le primeni. Este un moment de aducere aminte, mai ales cã la noi, momârlanii, în special, tin la traditia de a reveni dupã Pasti în acest loc în care se odihnesc rudele lor. „Trebuie sã întelegem cu totii cã mormântul în sine este un loc sfânt, pentru cã groapa se sfinteste si crucea este sfintitã de cãtre un preot si atunci, locul unde odihnesc cei dragi nouã, trupeste vorbind, trebuie sã se bucure de o îngrijire mai aparte. Asta se întâmplã acum, în Sãptãmâna Mare si dupã Pasti. Oamenii vin la morminte, pe care le pun la punct, fac curat, aprind o lumânare si îsi amintesc de cei dragi. Este o perioadã în care ar fi bine sã facem cu totii acest lucru”, a spus Ciprian Marton, preot ortodox, care slujeste în acest loc.
Pãrintele Ciprian este unul dintre cei care luptã ca traditia sã învingã. Localnicii de la noi îsi împodobesc crucile mormintelor, însã, traditia ar trebui respectatã si de cei care îi urmeazã. Pãrintele spune cã, la orice mormânt, ideal este sã pui o cruce din lemn si ideal ar fi ca asta sã fie valabil în toate cimitirele ce devin, pe zi ce trece, mai grotesti, din cauza celor ce fac din locurile de veci adevãrate kitsch-uri. „Ar fi bine sã ne întoarcem la traditional, la ceea ce este specific poporului nostru. Eu am vãzut un lucru, care m-a marcat, la înmormântarea Regelui Mihai, unde crucea pe care, cu sigurantã, el a ales-o, era una traditional româneascã, simplã, din lemn. Ar fi bine sã nu mai punem tot felul de kitsch-uri la mormânt si sã mergem pe ceea ce este specific: lemn, piatrã”, a completat pãrintele Ciprian Marton.
Momârlanii sunt cei care îsi primenesc mormintele, împodobindu-le, iar în aceste zile cimitirele sunt pline de oameni harnici. Vor reveni cu totii, dupã sãrbãtori, încã din primele zile, când chiar în aceste locuri, vor da de pomanã.
Diana Mitrache
Maximilian GÂNJU
