Tristete si dezamagire. Acesta este sentimentul care te incearca in momentul in care ajungi la Carei, acolo unde bravii nostri ostasi au luptat cu eroism pentru eliberarea ultimei palme de pamant romanesc. Un oras unde si pietrele ar trebui sa respire istorie, dar unde se vede, din pacate, extrem de bine patriotismul LIPSA la romani. Un monument realizat de cel mai cunoscut sculptor maramuresean, Vida Geza, amplasat in mijlocul municipiului Carei este singurul care aminteste de eroismul ostasilor nostri, dar asta numai daca stii ce s-a intamplat acolo.

Altfel, poti doar sa iti imaginezi ca a mai fost inca o lupta, datorita inscriptiei de pe grupul statuar, dar fara sa afli vreodata importanta reala a acestuia. In Satu Mare nu exista nicio tablita indicatoare care sa te indrume spre monument. E drept ca se afla in centrul localitatii, dar este ascuns de copacii din parcul care il gazduieste, un parc aflat intr-o suferinta cronica din cauza secetei prelungite, unde si iarba a fost parjolita de arsita verii. Sunt in schimb numeroase indicatoare catre strandul orasului sau diverse situri arheologice, ori catre castelul din Carei ce pare, brusc, mult mai important decat glorioasa pagina de istorie. Din fericire, oamenii locului – fie ca sunt romani ori maghiari – sunt cumsecade si nu te lasa cu ochii in soare sa te invarti de bezmetic fara o tinta precisa, dar asta nu compenseaza in nici un fel lipsa de implicare a autoritatilor. Si, mai trist, nu exista nicio tablita pe care trei randuri scrise eventual cu vopsea sa explice de ce anume a fost ridicat acel monument, cum nu au fost bani sau interes nici pentru un steag romanesc care sa vegheze odihna bravilor eroi, ori pentru o alta tablita pe care sa fie asternute  cuvintele atat de sugestive ale comandantului Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, adresate militarilor din subordinea sa, consemnate in Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944.

Acesta reliefeaza foarte elocvent ce s-a intamplat la 25 octombrie 1944 si, credem noi, ar fi extrem de utile pentru a vorbi despre importanta luptelor de aici: “La chemarea tarii pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena ati raspuns cu insufletire si credinta in izbanda poporului nostru, tineri si batrani ati pornit spre hotarele sfinte ale patriei si cu piepturile voastre ati facut zagaz neinfricat dusmanului care voia sa ajunga la Carpati. Zdrobit de focul napraznic al artileriei si de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberand astfel ultima palma de pamant sfant al tarii. Prin ploi, prin noroaie si drumuri desfundate, zi si noapte ati luptat cu un dusman darz si hotarat si l-ati invins. Azi, cand avangarzile trec pe pamant strain (se trecuse la eliberarea Ungariei n.r.), pentru desavarsirea infrangerii definitive a dusmanului, gandul meu se indreapta catre voi, cu dragoste si admiratie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veti fi slaviti, voi ofiteri si ostasi care ati eliberat Ardealul. Pe cei care au cazut la datorie ii vor preamari urmasii si numele lor va fi scris in cartea de aur a neamului. Increzatori in destinele neamului si luand pilda de la cei ce au pus patria mai presus decat viata, continuam lupta strans uniti in jurul steagului”.

Am plecat dezamagiti de Careiul anului 2012 sau, mai bine spus, de lipsa de implicare a factorilor locali, judeteni sau ai celor de la Ministerul Culturii, in conditiile in care vorbim despre un obiectiv declarat monument istoric, ridicat in 1964. De atunci nimic nu s-a mai facut, iar peste eroismul ostasilor romani s-a asternut, din pacate, uitarea.

 Ce reprezinta monumentul

COMPLEXUL MEMORIAL CAREI –reprezinta unul dintre cele mai impunatoare si reprezentative monumente ridicate pe teritoriul tarii noastre pentru slava eroilor romani care si-au jertfit viata in luptele pentru alungarea horthystilor unguri de pe teritoriul Patriei. Aici odihnesc in pace eroii neamului cazuti in luptele pentru eliberarea Transilvaniei. Monumentul este creatia sculptorului roman Vida Gheza si a arhitectului Anton Damboianu, fiind dezvelit in anul 1964, cu prilejul implinirii a doua decenii de la alungarea trupelor dusmane de pe ultima brazda de pamant romanesc. Realizat din piatra alba, complexul se compune din cateva elemente sculpturale si arhitecturale distincte, armonios legate intre ele, si anume: un cap de taran, care degaja demnitate si statornicie; o poarta cu incrustatii inspirate din crestaturile ceardacurilor maramuresene; o femeie sadind o floare; chipul unui ostas, cu trasaturi aspre, impresionant prin masivitatea sa; un obelisc care aminteste de turlele bisericilor maramuresene. Complexul are urmatoarele dimensiuni: 18 x 5 x 12 m. Referindu-se la creatia sa monumentala, sculptorul Vida Gheza spunea intr-un interviu: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, incepand cu acel cap de taran care exista la capatul complexului, simbolizand rascoalele taranesti care au fost pe aceste meleaguri. Urmeaza poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. Taranca, ce implanta o floare, simbolizeaza viata noua care incepe. Urmeaza soldatul eliberator, care sub forma in care e reprezentat ilustreaza un ostas demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am inaltat obeliscul sau flacara vesnica, un obelisc ce seamana cu turlele bisericilor de lemn din Maramures”. Pe obelisc este sapat urmatorul text: „Glorie ostasilor armatei romane cazuti in luptele pentru eliberarea patriei”.

 O pagina de istorie…

Devenita simbol al tuturor bataliilor si eroilor neamului romanesc, data de 25 octombrie a ramas intiparita in sufletele romanilor ca zi in care tara isi sarbatoreste armata si pe cei care au fost in slujba ei.

Dupa 23 august 1944, Armata Romana a alungat trupele germane de pe teritoriile controlate de statul roman, ducand lupte in care au cazut 5.048 soldati inamici si au fost luati 56.455 de prizonieri. A fost realizata apararea strategica a granitelor si a liniei de demarcatie romano-ungare din Crisana si Platoul Transilvaniei, impuse prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

Sub acoperirea strategica a romanilor, trupele sovietice au parcurs aproximativ 1.000 de kilometri intr-un timp foarte scurt si, fara sa intampine rezistenta, au trecut prin stramtorile din Carpatii Occidentali si Meridionali, in zona Banatului. Conform articolului 1 din Conventia de Armistitiu (semnata in 12/13 septembrie 1944), Romania urma sa contribuie la efortul de razboi al aliatilor cu peste 12 divizii de infanterie, dar aceste forte au crescut constant in numar, in pofida dificultatilor intampinate in cooperarea militara romano-sovietica.

Dupa alungarea trupelor germane de pe teritoriul romanesc, Armatele a 1-a si a 4-a au fost angajate in luptele de pe marele front la nord de Carpatii Occidentali si la vest de Carpatii Meridionali, ajungand la aproape 350 de kilometri in adancimea aliniamentului de lupta germano-ungar. Oprind inaintarea si respingand inamicul in afara arcului carpatic, pe directia Brasov, Cluj, Carei, au sprijinit ofensiva armatei sovietice din Carpatii Rasariteni pe directia Targu-Mures, Dej, Satu Mare.

Prin operatiunea „Debretin” trebuiau eliberate regiunile din estul Ungariei, pana la raul Tisa. Actiunile ofensive s-au desfasurat in trei etape. Prima etapa a durat din 9 pana in 13 octombrie 1944, cand trupele romanesti au rupt apararea inamica de pe linia de contact, au avansat pe valea Somesului Mic si au cucerit inaltimile de la vest de rau. Marile unitati romane au continuat ofensiva impreuna cu Corpul Sovietic de Armata 104, ajutand astfel la eliberarea orasului Cluj.

In a doua etapa, intre 14 si 20 octombrie, rezistenta inamica a fost zdrobita in Muntii Faget si Meses. Obiectivul ofensivei a fost atins in etapa a treia, intre 21 si 25 octombrie, cand fortele inamice au fost alungate din orasele Carei si Satu Mare, dincolo de granita romano-ungara, pe 25 octombrie 1944.

Pentru a treia etapa, comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, a hotarat sa indrepte eforturile cu prioritate pentru eliberarea orasului Carei si cu o parte din forte sa elibereze orasul Satu Mare. Misiunea trupelor romane a fost extrem de grea deoarece inamicul se afla in avantaj, el structurandu-si limita dinaintea apararii pe puncte de sprijin si noduri de aparare in special in orase. Pentru eliberarea orasului Carei a fost conceputa o mare manevra de invaluire, cu patru divizii din Corpul 6 Armata, care urma sa nimiceasca inamicul din zona orasului, in timp ce Corpul 2 Armata impreuna cu Divizia 11 Infanterie aveau sa atace de la sud rezistenta inamicului din Satu Mare. Atacul a inceput in seara zilei de 24 octombrie, iar in dimineata zilei de 25 octombrie a fost eliberat ultimul oras romanesc de la granita de vest.

Victoria asupra trupelor germane si ungare a fost castigata de 525.702 soldati romani, incepand cu 23 august 1944. Din acestia, 58.330 au fost declarati morti, raniti sau disparuti in lupta. Numarul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de soldati.

 Carmen Cosman