Pentru iubitorii muntelui, masivul Parang se dovedeste o destinatie turistica la fel de buna in orice anotimp, nu numai iarna, cand statiunea este asaltata de amatorii sporturilor de iarna. Traseele de creasta aduc in fiecare week-end zeci de turisti, care lasa orasul pentru linistea muntelui. Cei mai multi aleg sa viziteze lacurile gazduite de Masivul Parang, iar drumul pana la Mija este accesibil oricui.
Copii, tineri sau persoane trecute de prima tinerete iau muntele in piept pentru o portie sanatoasa de oxigen. Masivul Parang atrage, in orice anotimp, ca un magnet iubitorii de drumetii montane pe traseele bine marcate, iar administratorii statiunii stiu asta. Pe langa bogatia deosebita a apelor curgatoare, muntii Parang adapostesc 22 de lacuri mai importante, 18 lacuri mai mici si peste 25 ochiuri de apa, in marea majoritate de origine glaciara.
Cele mai importante sunt Lacul Rosi
ile, care este cel mai mare si adanc lac glaciar, cu o suprafata de 3,76 ha si o adancime maxima de 17,6 m, situat la o altitudine de 1980 m; Lacul Calcescu, situat la o altitudine de 1935 metri, Lacul Inghetat, care prezinta mereu sloiuri de gheata, Lacul Verde la 2120 de metri altitudine, Lacul Mija despre care vom vorbi in continuare, sau Lacul Mandra, cu o suprafata de 1,12 ha, 8,3 m adancime si este situat la o altitudine de 2.148 m, care este considerat lacul cu asezarea cea mai inalta din muntii Parang.
Cu telescaunul sau chiar pe jos
In week-end, telescaunul functioneaza in regim normal, astfel ca oricine poate urca sau cobori de la munte. Oricum, pana sa ninga, cat timpul mai este bun, in statiunea Parang se poate ajunge pe doua rute. Fie cu telescaunul, a carui statie de imbarcare se gaseste la 9 kilometri de municipiul Petrosani, fie pe drumul neasfaltat care urca pana sus, in statiune, dar este necesara o masina de teren si rabdare, pentru ca, din pacate, drumul a fost spalat de apele scurse de pe versanti. Pentru cei a caror conditie fizica nu lasa de dorit, mai este o varianta: pe jos, pe traseul ce serpuieste pe sub scaunele instalatiei pe cablu si nu sunt putini cei care prefera plimbarea in pas alert.
Traseu accesibil chiar si pentru „profani”
Noi am ales varianta masinii de teren, pana la Scoala Sportiva, de unde am luat muntele in piept. Destinatia: Lacul Mija, situat la aproape 2000 de metri.
Pe poteca ce serpuieste pe coama sunt zeci de persoane, de la copii la adulti si chiar la persoane de varsta a treia pentru care muntele si drumetiile reprezinta chiar un stil de viata. Recunosc, drumul este destul de anevoios pentru un „profan”, dar pana la urma frumusetea muntelui invinge cu siguranta. Iar cu popasuri marunte si dese, nici nu iti dai seama cand ajungi la destinatie.
Lacul Mija este situat in caldarea glaciara din dreapta zanoagei Mija, la altitudinea de 1975 m. Este strajuit de Varful Slivei, se intinde pe o suprafata de 0,80 hectare, iar adancimea lui maxima este de 6,5 m.
Lacul este alimentat din apa de precipitatii, iar primavara pune stapanire pe mai bine de un hectar de teren, dupa topirea zapezilor si aparitia ploilor care il alimenteaza. Pentru ca este situat in spatele unui inalt baraj glaciar, nu are evacuare de suprafata, apa lacului iesind prin infiltratie direct in grohotis.
Intrarea in traseu se afla la poalele Parangului Mic, unde a fost amplasata o tablita cu traseele ce pornesc de acolo si timpul aferent lor. Si se mai gaseste si o masa cu 2 banci din lemn, pentru popasul celor ce vor sa-si traga sufeltul inainte de a intra pe traseul bine marcat.
Pentru un obisnuit al muntelui, se merge circa o ora si jumatate, pentru montaniarzii de ocazie traseul este de circa doua ore, iar aici includem si popasurile despre care vorbeam. Dar fiecare pas merita pentru ca maretia muntelui si linistea de aici sunt impresionante.
Posibilitatea sa te ratacesti este practic nula, dar, chiar daca este soare, nu va lasati pacaliti si asigurati-va ca aveti un echipament adecvat, pentru ca de la un minut la altul ceata poate pune stapanire pe masiv si poate sa ploua oricand.
Cei bine antrenati pot continua drumul spre varful Carja, adica inca vreo doua ore si jumatate de mers, dar asta este deja o noua poveste de drumetie.
Carmen COSMAN
