A fost un nume de referintã în fotbalul românesc: Otto Abraham, nãscut pe august 1931, ar fi împlinit 86 de ani. A început „intrarea în sport” în anii studentiei, la Textila Cluj si Universitatea Cluj, ajungând în Valea Jiului dupã absolvirea Facultãtii de Inginerie Economicã de la Moscova în 1956. La numai 28 de ani este promovat director comercial în cadrul Combinatului Minier „Valea Jiului”, mai înainte lucrând ca inginer (1956-1959) la Mina Lupeni, fiind si presedinte la Minerul Lupeni. Va ajunge în structurile administrative ale echipei Jiul Petrosani, începând cu anul 1965, când Jiul era în Divizia „B” se impune în plan organizatoric, reusind promovarea la finele sezonului 1965-1966, în Divizia „A”.
Serios, subtil, discret…
Otto Abraham se va confunda vreme 35 de ani (1965-2000) cu istoria echipei de fotbal Jiul Petrosani. A avut un stil de muncã bazat pe o diplomatie absolutã, pendulând cu abilitate si întelepciune între directori generali ai Combinatului Minier, directorii si liderii sindicali mineri, cu organele de partid si cu membrii Federatiei Române de Fotbal. S-a înconjurat mereu de oameni competenti (Ioan Karpinecz, Coco Ciolofan), având o activitate tumultoasã si neobositã, ca totul sã fie bine la echipa de fotbal.
Între critici si laude
Inginerul Otto Abraham le-a dus pe toate. Problema autofinantãrii echipei era cea mai grea U.G.S.R. (Uniunea Generalã a Sindicatelor din România) asigurând doar 40% dintr-un an competitional pentru hranã, transport, asistentã medicalã, turnee de pregãtire. Norma financiarã de masã de pildã, era de 44 lei/zi, pe când în realitate, un jucãtor consuma, conform meniului stabilit de medic, 120 lei/zi… Erau de rezolvat locuinta si serviciul fotbalistilor (care erau scosi din productie), toate aceste lucruri fiind rezolvate numai prin diplomatie si rãbdare. Otto Abraham era lãudat pentru rezultatele bune, aspru criticat pentru nereusite. Cea mai bunã perioadã a fost cea dintre anii 1966-1985, cu 19 ani la rând în Divizia „A”, o finalã (1972) si o cupã a României (1974), un loc 5 în campionat (1976-77) si o finalã a Cupei Balcanice (1977-78). A avut probleme serioase cu organele statului legat de cheltuielile legate ce constructia noului stadion, motiv pentru care a fost îndepãrtat din structurile de conducere ale C.S.M.V.J. A fost trimis pe linie disciplinarã la Preparatia Coroiesti apoi între anii 1978-1982 director la Preparatia Livezeni. Unul dintre cei mai buni directori generali ai CMVJ, Dan Otto Surulescu îl readuce în cadrul Combinatului ca inginer sef productie, Otto Abraham reluându-si activitatea si la sectia de fotbal Jiul Petrosani.
Dupã Revolutie
În anul 1992, Otto Abraham a iesit la pensie. A rãmas ancorat în viata publicã, fiind consilier local la Petrosani în perioada 2004-2008, în anul 2006 fiind fãcut „Cetãtean de Onoare” al Petrosaniului. Din cauza unei boli grave, va înceta din viatã pe 4 iunie 2010, la vârsta de 79 de ani. Otto Abraham va rãmâne însã în amintirea celor care au jucat la Jiul, care au fost în preajma echipei, acel factor de echilibru si un liant între ceea ce se numeste mecanismul fotbalului.
GENU TUTU
