Timp de 15 ani a fost o adevãratã aventurã sã gãsesti mormintele celor 22 de mineri ucisi în 1929, la Lupeni. Doar la intrare, la troita si placa inscriptionatã locul era cosit si o singurã coroanã, cea din partea minei Lupeni trona de fiecare datã. Restul mormintelor nu se vedeau de vegetatia luxuriantã, înaltã de un stat de om, iar pentru a pune o lumânare sau o floare trebuia sã fii foarte determinat. Dar lor, celor îngropati de douã ori – de gloante si nepãsare, li se aduceau omagii de cãtre oficiali acolo unde presa era prezentã. Anul acesta, 2017, s-a petrecut o minune – mormintele erau vizibile, vegetatia cositã. Era bine, chiar dacã pe nici un mormânt nu era o floare sau o lumânare. Exista doar nelipsita coroanã a Minei Lupeni depusã la troita de la intrarea în cimitir.
În zi de comemorare, de ani si ani, cu câteva exceptii, în ziua de 6 august am însotit oficialii care veneau si vin la punct fix, acolo unde este de obicei presa, la monumente si troite ridicate în cinstea minerilor ucisi la Lupeni în 1929, a celor prigoniti ca urmare a grevei din 1977 si a tuturor minerilor care au murit în subteranele Vãii Jiului. Cred cã am fost singurii care am pãrãsit locul discursurilor pompoase, de pãreri de rãu si de jelanie de genul ”vai, eroii nostri” si am aprins o lumânare, am pus o floare si am înãltat o rugãciune la mormintele celor evocati, în cimitirul din Lupeni.
Pânã în acest an, vreme de 15 ani, doar la cei opt mineri de la intrarea în cimitir exista o coroanã si pietrele funerare erau vizibile, restul mormintelor ne-a fost greu sã le gãsim pentru cã erau îngropate în bãlãrii viguroase. Punct de reper ne era copacul din dreapta lor… În fiecare an am strigat, am criticat, am înjurat pe cei ce le ridicau ode în fata lumii, dar în realitate nu aveau pic de respect pentru cei ce au scris istorie. Si printre cei cãrora li se aduceau reprosuri erau chiar ortacii. Ne-am indignat aruncând cuvinte grele în fiecare an întrebându-ne cât de nesimtit si ce suflet mocirlos trebuie sã ai pentru ca prin demagogie scârboasã sã le aduci public omagii, iar faptic sã nu le cosesti mãcar buruiana de pe morminte si sã nu le aprinzi o lumânare, de ziua comemorãrii lor??? Oricine ai fi tu, om de rând, miner, primar, om politic etc., etc.!
Anul acesta, am fost surprinsi sã gãsim zona mormintelor cositã. Nici n-am stiut pânã acum cã acele morminte au borduri de ciment pentru cã nu am reusit sã le vedem niciodatã descoperind doar pietrele mortuare. A fost o adevãratã aventurã pânã acum sã le gãsim. Am cãzut în gropi, în morminte pe jumãtate spãlate de ape, pentru cã nu se vedeau de verdeata luxuriantã, înaltã cât un stat de om, am dat peste serpii de care ne-a vorbit o localnicã refuzând sã ne ajute în cãutãrile noastre, de fricã… Anul acesta, 2017, am zãrit de departe, lângã copacul stiut, mormântul lui Vitos Gavrilã, cel care a fost primul miner împuscat cu pistolul de prefectul de atunci al judetului deschizând astfel masacrul, alãturi de ceilalti mineri ucisi în 1929. Am multumit cerurilor cã de data aceasta situatia nu mai semãna a profanare, o terfelire a unei memorii ce, în ochii unora, era si va rãmâne sfântã: vieti frânte pentru un trai decent, morti violente care au lãsat în urma lor atâta durere, vãduve, orfani, hãrtuire, presiune, foame…
Îi pomenim si aici pe cei 22 de mineri-eroi ucisi în 1929, la Lupeni:
Gabosi Martin (1889-1929) – miner la „Victoria”, Vasile Golcea (1902-1929) – de la mina „Ileana”, Gurzso Gavril (1893-1929) – de la mina „Stefan”, Ghevelek Petru (1893-1929) – mina „Ileana”, Ion Groza (1911-1929) – mina „Carolina”, Fulop Mihai (1909-1929) – mina „Ileana”, Alexandru Negreanu (1900-1929) -mina „Stefan”, Pataki Francisc (1902-1929) -mina „Stefan”, Stefan Tãtar(1899-1929) – mina „Ileana”, Gavrilã Vitos (1906-1929) – mina „Carolina”, Hegedus Stefan (1899-1929) -mina „Carolina”, Fruja Petru (19o8-1929)-mina „Carolina”, Gaal Irimie (1899-1929)-magazia de materiale, Kolcsar Stefan (1896-1929)-consum, Groza Loghin (1902-1929)-neprecizat, Szigeta Dominic (mort 1929), Sandor Antoniu (mort 1929), Vasile Donciu (1896-1929) – mina „Stefan”, Ioan Vulpe (1890-1929)-mina „Carolina”, Toma Maxim (1912-1929) – mina „Stefan”, Sigismund Duca(1902-1929) – neprecizat, Moise Aron (mort în 9 august 1929). …cel mai în vîrstã dintre ei avea 39 de ani, iar cel mai tînãr, aproape 17 ani.
Vesnicã amintire!!!
Ileana Firtulescu
