Tomi Coconea a ajuns la Petrosani de doar douã zile si spune, acum, dupã ce a despicat firul în 4, cât de grea a fost aceastã competitie din Alpi.  A fãcut câteva alegeri care au fost decisive, i-a fost greu, a cãutat sã se adapteze fizic si psihic la tensiunea concursului, la temperaturile extreme, dar a luptat pânã la ultima secundã, ca sã nu dezamãgeascã. Acum, când a ajuns acasã, vorbeste relaxat despre competitie.

„O grãmadã din favoriti au abandonat anul acesta. Oricum se preconiza o cursã destul de tehnicã si cu multã loterie si rãsturnãri de situatie, ceea ce s-a si dovedit. A fost o cursã decisivã, eu am luat o decizie, în a treia zi de competitie, gresitã, care m-a costat, dar dupã aceea am luptat pânã la sfârsit si am crezut în sansa mea. E foarte importantã calea si pânã la urmã, eu zic cã cei 900 de km alergati si cei 900 de km zburati nu sunt chiar simpli, în Alpi, unde am trecut de la +25 C, la -10 C. Eu zic cã a fost o cursã luptatã si nu o sã scape de mine! Promit!”, a mãrturisit Toma Coconea, singurul participant din România la aceastã cursã de andurantã.

Vremea nu i-a fost prielnicã niciunui concurent, dar tocmai asta a fãcut cursa din Alpi un adevãrat spectacol gustat on-line de mii de suporteri din întreaga lume. Tomi a reprezentat România, acolo sus, la înãltime si ne-a povestit cum în Slovenia el a fost cel care si-a încurajat echipa. „Am avut parte de vreme extremã. Am plecat pe ploaie, la +20C si noaptea am trecut trecãtoarea, la 2800 m, pe ninsoare, vânt de 100 km/h  si corpul e supus la niste schimbãri fantastice. Pânã a înteles si corpul meu ceva, a fost derutat în prima noapte. Nu mi s-a înteles cu creierul, cã pânã am intrat în ritm a durat ceva”, ne explicã Tomi.

A zburat cam tot atât cât a alergat. Era epuizat, dar nu a lãsat sã se vadã asta si, la punctele de control pãrea cel mai în formã.

„Am zburat în a IV-a zi cu doi atleti si ei erau cam cu o jumãtate de orã înaintea mea. I-am prins aproape si când ei au trecut o vale, pe mine m-a prins o zonã de umbrã si nu am mai avut ce sã fac. Noi zburãm cu curentii termici doar pe soare si la un curent de umbrã mai mult de o jumãtate de orã, esti nevoit sã aterizezi. Nu mai depinde  de mine, poti sã fii chiar Maurer”, a explicat esecul de dupã decizia din ziua 3 din Slovenia, când GPS-ul i-a arãtat un traseu pe care l-a regretat.

Maurer a câstigat din nou cursa, însã, Toma îl admirã si a fost cel care l-a felicitat la Monaco. Vorbeste despre el ca despre un favorit, dar sigur se comparã cu el. „Maurer este un atlet complex, tehnic, care, nu e unic. Si francezul s-a apropiat de el, deci sunt sanse si nimeni nu e de imbatabil. I-am strâns mâna la Monaco, ca de fiecare datã. Este complex si îl respect, dar îmi joc si eu sansa pânã la sfârsit”, a mãrturisit Toma.

Competitia din 2017 a fost, însã, apogeul lui Toma. „A fost cea mai grea etapã de 16 ani de când particip si oricum se preconiza o etapã grea. Greu e psihic, când iei decizii care te demoralizeazã. Asa am fãcut eu în a treia zi si atunci a fost greu, frustrant. A fost o cursã pe care am încercat sã o finalizez cu zâmbetul pe buze”, a conchis Tomi Coconea. Cu zâmbetul pe buze l-am gãsit si noi pe Tomi la Petrosani, abia venit, desi ne-a mãrturisit cã viata l-a cam lovit, pentru cã a avut un eveniment nefericit în viata lui, dupã ce tatãl sãu s-a stins. Ne promite, însã, multe competitii cu surprize si sãptãmâna viitoare este la Mont Blanc, ca în septembrie sã îl gãsim în Japonia, unde niponii vor ca el sã organizeze o competitie de profil.

Diana Mitrache