Sorin Ghitan (nãscut la Petrosani pe 13 oct. 1968) a fost o viatã dedicat echipei Jiul (cu douã mici halte la Minerul Lupeni si Inter Petrila), pe care a iubit-o neconditionat. Acum, el se mai ocupã cu antrenamentul unor copii la stadionul din Luncã.
Reporter: Sorine, cum a început pasiunea pentru poarta de fotbal?
Sorin Ghitan: M-a descoperit Lulu Homan, printre blocurile din cartierul „Aeroport”. M-a îndreptat spre stadionul vechi „Jiul”, aveam 6-7 ani. Pot spune cã Homan este mentorul meu, la 8 ani eram legitimat la Jiul, în echipa de juniori a lui Marcel Golgotiu.
Reporter: Cum te-ai apropiat de marii portari ai Jiului de atunci?
Sorin Ghitan: Erau Cavai si Moise. Tin minte cã-i dãdeam o sticlã de vin lui nea Mihai Cocârlã, magazionerul stadionului, sã prind un loc de copil de mingi la meciuri, în Divizia „A”!
Reporter: Cum a venit debutul în fotbal?
Sorin Ghitan: Am debutat în Divizia „B”, în 1986, sub comanda lui Gigi Multescu. În primul esalon am debutat pe 4 octombrie 1989, într-un meci la Petrosani, Jiul – Dinamo 0-2, au marcat Mateut si Klein. A fost o parodie de meci, asa trebuia sã se termine…
Reporter: Au urmat ani buni, cu multe meciuri în „B” si „A”. Ai avut modele în viatã ca portari?
Sorin Ghitan: Da, am avut trei portari pe care i-am admirat mereu: Cavai, jiulistul, apoi Vasile Iordache si Tete Moraru. Da, cariera mea a mers bine si chiar în „B” am avut ani frumosi.
Reporter: Cum era atmosfera în anii ’90?
Sorin Ghitan: Superbã! Chiar dacã la început cãram gentile unor jucãtori, pentru mine asta nu a fost ceva înjositor. A venit acel moment în anii 1995-1997, cu Litã Dumitru antrenor, cu Toader, Baicea, Târã, Matincã, Mircea Cristescu, niste bãieti de mare caracter. Din pãcate o operatie de menisc prin 2000 mi-a stopat cariera de jucãtor activ.
Reporter: Dar nu ai stat departe de fotbal…
Sorin Ghitan: Asa este. M-am ocupat de pregãtirea portarilor la diferite nivele de copii si juniori, am fost si antrenor la seniori. Am satisfactia cã acum, doi portari crescuti de mine, Sãvescu si Borbei, au ajuns de perspectivã. Primul este în lotul National Under 17, iar cel de-al doilea a semnat cu Borusia Dortmund.
Reporter: Despre starea actualã a Jiului, ce îmi poti spune?
Sorin Ghitan: Eu m-am cam detasat în ultima vreme… Nu mã mai intereseazã decât portarii, indiferent cã sunt de la Scoala Jiul sau C.S.M. Jiul. În curând, Jiul nu va mai exista! Practic, nu mai vine nimeni, nici mãcar cantitativ nu ai cu cine sã faci un lot de 15-16 jucãtori, sã poti ataca noul campionat. Toti preferã sã meargã la Petrila, Lupeni sau Hateg, unde de bine-de rãu, bãietii îti iau niste bani. Aici nimeni nu le dã nimic, totul e o vrãjealã si o pãcãlealã. Doi-trei oameni se ocupã de antrenamente, de gazon, de echipament, nu se mai poate. Se va pune lacãtul. E mare pãcat, o echipã cu zeci de ani în Divizia „A” a ajuns o bãtaie de joc, pe nimeni nu interseazã serios. Mãcar dacã ar veni cineva din afarã, dar am înteles cã se lovesc mereu de inertia unora, care, vorba aia, nici nu mã lasã, nici nu mã omoarã. Pãcat, cã într-o vreme în care altii resusciteazã brand-urile în fotbal, la noi Jiul este îngropatã…
GENU TUTU
