A fost gãsit prin pãdure, la câteva minute dupã ce a fost fãtat si era la un pas de moarte. L-a scãpat Romulus Burdan si, desigur, l-a numit Romicã. E un pui de cãprioarã de 3 zile si de când l-a gãsit nea Romicã e ca un tatã pentru el. L-a hrãnit cu biberonul si l-a adoptat ca propriul sãu copilas.
E mândru de isprava sa, mai ales cã totul s-a întâmplat fix de ziua lui de nastere. Nea Romica a împlinit 77 de ani si Romicã jr. a venit pe lume. Cum s-a întâmplat totul, ne spune chiar Romeo Burdan, care strãbate mereu muntii si ajutã diversi oameni la cumpãrãturi. Tot acolo mergea si sãptãmâna trecutã, când a zãrit întreaga scenã ce se putea transforma într-o tragedie.
„Mi-a zis sotia sã mã grãbesc acasã. De ce? Cã era ziua mea. În 7 iunie e ziua mea de nastere si am intrat pe 77 de ani. Venind la vale, în zona Dâlja, am vãzut o haitã de câini. Vreo 4 sau 5 câini, care s-au luat dupã o cãprioarã. Dar nu erau de-ai momârlanilor din zonã. Sunt vagabonzi, ca în fiecare an, lãsati pe dealuri. Si am vãzut cã un dulãu mare se repede cam la vreo 15 m de cãrarea pe care eu trebuia sã vin la vale, printr-un pâlc de copaci. Si am auzit un scâncet de cãtel, sãi asa credeam cã e ceva si am fugit, crezând cã e un iepure sau ceva si acolo era Romicã, asa l-am botezat, pentru cã l-am gãsit de ziua mea”, ne povesteste Romulus Burdan, un pensionar din Petrosani.
Un cadou mai frumos nici nu se putea. Asa crede acum nea Romicã, pentru cã micul pui a ajuns la el acasã. Cel mic e hrãnit cu biberonul si nea Romicã are grijã de el, cum nu se poate mai bine.
„Primeste, cam la douã ore si jumãtate, ori la trei ore, lapte. Am cãutat reteta pe net. Amestecul este asa: la 250 ml lapte, unul sau douã gãlbenusuri de ou si o linguritã, douã, de miere de albine, ca sã fie hrãnitor”, spune bãtrânul. Romicã a locuit, însã, temporar la pãrintele sãu adoptiv, pentru cã vineri l-a dat. I-a redat libertatea, iar despre asta, Romeo Burdan, care nu se teme de nimic si care cutreierã muntii zilnic, a spus-o cu lacrimi de tristete în ochi: „Astã searã (n.r vineri), cu multã pãrere de rãu,…. o sã plece. O sã plece… Îl dau la cineva care îl duce la o rezervatie la Hateg si, lunar, mã voi duce sã îl vãd”. Romicã a fost un norocos al sortii, însã, nea Romicã, pentru cã este un împãtimit al excursiilor pe munti, ne spune cã foarte multe ciute pier mâncate de maidanezii care se plimbã în haite prin pãduri. Nimeni nu face nimic pentru asta si maidanezii s-au adunat în haite si dau atacul, ucigând tot ce le stã în cale.
Diana Mitrache
