Cei 54 de mineri care în urmã cu 36 de ani si-au pierdut viata în cel mai tragic accident de muncã din istoria mineritului vor fi comemorati în incinta Minei Livezeni. Douã deflagratii succesive s-au produs la acel moment, iar tragicul eveniment a rãpit 54 de mineri si militari, lãsând în urmã 75 de copii. 15 dintre cei morti au fost soldati în termen, iar o parte a sotiilor celor plecati atunci la ultimul sut vin si acum chiar dacã drumul lor dureazã mai bine de 2 zile. Dupã douã explozii succesive, acum 36 de ani au murit 54 de ortaci si salvatori minieri, iar alte 77 de persoane au fost grav rãnite.
“Cu ocazia comemorãrii a 36 ani de la tragicul eveniment care a avut loc la EM Livezeni, se va oficia marti, 29 noiembrie 2016, ora 10.30, la troita ridicatã în memoria victimelor exploziei din data de 29 noiembrie 1980, o slujbã de comemorare urmatã de o depunere de coroane de flori”, spune Eusebiu Durbacã, directorul EM Livezeni.
Tragedia s-a produs din cauza acumulãrii metanului în subteran, pe fondul încãlcãrii cu bunã stiintã a normelor elementare de protectie a muncii, pentru cã minerii erau fortati sã lucreze în conditii de pericol pentru a putea fi raportate productii record. Desi a fost vorba de cel mai grav accident colectiv din istoria postbelicã a mineritului românesc, regimul comunist de atunci a anuntat doar 49 de morti pentru a nu fi declarat doliul national. În curtea exploatãrii miniere Livezeni a fost ridicatã o troitã în memoria victimelor acestei tragedii, iar în jurul crucii din curtea minei are loc astãzi si ceremonialul religios dedicat celor care si-au pierdut viata în subteran.
Dar tragedia din 1980 era doar una dintr-un sir lung de evenimente tragice ce îndoliaserã sute si sute de destine. Începând cu anul 1972, sute de oameni si-au pierdut viata în accidente de muncã în minele României, fie cã a fost vorba de explozii cauzate de acumulãri de gaz metan, cãderi de la înãltime în puturi subterane, surpãri ale tavanului abatajului si altele. Dintre acestia, 192 sunt în epoca lui Ceausescu, între 1972 si 1989 gãsindu-si moartea în minã un numãr de 192 de ortaci. Cu toate acestea, cea mai mare tragedie a mineritului românesc rãmâne cea petrecutã la 7 iunie 1920, când deflagratia unor cartuse de dinamitã la Putul 1 al minei Anina s-a soldat cu decesul a 270 de mineri.
Monika BACIU
Maximilian Gânju
