Zeci de zilieri sositi in Valea Jiului din colturi indepartate ale tarii pentru a cosi pasunile bastinasilor si-au vazut locul de munca amenintat de tehnologie. Motocoasele le-au furat painea si oamenii au facut cale intoarsa cu buzunarele goale.
Asta se intampla in vara anului trecut, anul acesta lucrurile s-au schimbat. Coasele mecanizate n-au fost atat de productive pe cat s-au asteptat proprietarii de terenuri, benzina si uleiul s-a scumpit iar efortul e mai mare decat daca platesti un zilier.
Localnicii cu terenuri care-i angajau pe cosasii ce se aduna in Piata Centrala Petrosani, in fiecare vara, s-au modernizat si i-au inlocuit cu motocoase. Sunt eficiente, nu cer de baut si mancare si mai presus de toate aduc economii si-au spus acestia. Le-au folosit o vara si au constatat ca in loc de economie au iesit mai scump decat daca ar fi angajat zilieri. Coasele sunt eficiente dar consuma mult, piesele de schimb sunt scumpe si nu dau randament acolo unde terenul este greu.
„Sunt bune daca pasunea este pe loc drept si curata, fara pietre. Pe panta nu mai merg la fel, e greu sa impingi la ea si nu faci cat ai face cu doi oameni. Tot coasa e de baza, dai in piatra cu ea, scoti gresia din teaca, o ascuti si tai mai departe. La motocositoare e altceva, lamele sunt scumpe si se rup usor daca dai in piatra. Trebuie sa impingi de ea, consuma mult si tot acolo ajungi. Am fanat si pe loc drept in Lunca Jiului dar si la Parang. Anul trecut am incercat cu motocositoarea la Parang, in panta, dar n-a mers. Vara asta iau oameni ca si pana acum”, spune Ion, proprietar de teren.
Zilieri sunt destui
Chiar daca nu au ajuns in numar foarte mare, in Piata Centrala Petrosani inca de dimineata se da o lupta pe viata si pe moarte intre zilierii care-si cauta loc de munca. Ieri dimineata, cinci dintre cosasi n-au mai prins „client” care sa-i angajeze. Nu s-au inteles la plata. Putinii proprietari de terenuri care vin sa caute cosasi sunt pretentiosi si ofera mai putini bani pentru ziua de munca dat fiind faptul ca traim zile grele. Unii dintre zilieri sunt multumiti si in aceste conditii, doar or prinde o zi de munca pentru ca sederea lor aici sa nu fie in zadar. Vin in Vale la coasa din zone indepartate ale tarii cum ar fi Maramures dar si din Oltenia. „ªi-au cumparat motocositoare si nu mai cauta zilieri. Numai cei care au suprafete foarte mari de fanat mai cauta oameni la coasa si cei care nu pot baga motocositoarea ca e terenul stancos . Oricat ar zice ei (n.r. momarlanii) ca fac treaba cu motocositoarea, cat e lumea nu taie aia cat taie un cosas”, se plange Gheorghe Anton (41 de ani), cosas venit din judetul Gorj.
S-au reorientat
Cum cei fara „stapan” stau cat e ziua de lunga in soarele arzator din piata fara sa castige un ban, s-au gandit ca nu se pot intoarce cu mana goala la familii. Asa ca, daca nu prind de lucru, merg la cules de ciuperci sau fructe de padure si fac concurenta serioasa localnicilor. Momarlanii din Valea Jiului care ii angajeaza pe zilieri spun ca sunt multumiti de munca lor chiar daca scot din buzunar intre 50 si 80de lei pentru o zi de coasa. Zilierii care au noroc stau pana in toamna in zona, de unde pleaca cu sume de bani care sa le asigure traiul atat lor cat si familiilor lor pe perioada de iarna.. Majoritatea stau in chirie sau chiar in gospodariile momarlanilor, astfel ca isi pot economisi toti banii primiti pentru cele trei sau patru luni muncite in pribegie.
Maximilian Ganju
