Pasul Vâlcan se aflã la jumãtatea Vãii Jiului. Statiunea montanã este una de interes local, iar aici constructiile încã nu si-au pus amprenta asupra antropicului zonei. O amprentã care nu o va sterge nimeni este cea istoricã.
Bãtãliile care s-au dus în Pasul Vâlcan pentru eliberarea României de sub dominatia austro-ungarã vor rãmâne mereu în analele istoriei. Statiunea nu oferã, încã, conditiile din celelalte statiuni montane ale Vãii Jiului, însã si aici turistii se pot delecta cu peisajele superbe. La limita hotarelor dintre judetele Hunedoara si Gorj, perspectiva este alta. Una turisticã, dar si una istoricã pe care autoritãtile vor sã le punã în valoare.
Prin vãile serpuite si strãjuite de falnice conifere, la peste 1600 de metri se deschide un platou. Un platou al turismului istoric.
“În 1600 pe aici a trecut Mihai Viteazul pentru a ajunge la Viena, în încercarea de a-i cere ajutor împãratului Rudolf al II-lea. În locul numit Poiana lui Mihai, conform unei legende, voievodului i-ar fi crãpat calul din cauza efortului, ceea ce a determinat parcurgerea ulterioarã a Pasului Vâlcan pe jos. În 1788 pe aici intrã în Depresiunea Petrosani armatele Imperiului Otoman, cu toatã opozitia armatei habsburgice conduse de generalul Laudon. Prin pas trec douã drumuri istorice. Drumul lui Traian – construit de armatele romane si, care unea în urmã cu douã milenii Drobeta cu Ulpia Traiana. Drumul Neamtului – numit astfel deoarece se aflã în apropierea locului pe unde în Primul Rãzboi Mondial, în urma declaratiei de rãzboi a României împotriva Austro-Ungariei, Armata Românã a trecut granita. Transeele rãmase din timpul marii conflagratii sunt vizibile si în ziua de astãzi. Drumul Neamtului se suprapune pe traseul DJ664 si pe o portiune de câtiva km cu Drumul lui Traian, spre Vulcan”, aratã reperele istorice. Statiunea Pasul Vâlcan, cu facilitãti reprezentate de de teleschiuri, un babyski, trei pârtii de schi si o telegondolã care ajunge pânã la marginea orasului.
Autoritãtile locale au vrut sã cinsteascã memoria lui Mihai Viteazu astfel, cã în anul 1932, la initiativa Societãtii Culturale „Cultul Eroilor” din Bucuresti – ce reprezintã un vultur cu aripile întinse ocrotitor peste Oltenia. La bazã acesta are un bazorelief cu chipul voievodului si o inscriptie dedicatã lui.
Monika BACIU
