„Veniserã de la Nedeia de Paste, de aici de la Bisericã (Sânioni Petrosani – n.n.) si fata mea stãtea rezematã de pomul ãla si se uita cum se joacã fotbal copilasii. Mi-a zis cã mai stã un pic si îi ia în casã, se mai uitã la televizor… Noaptea m-a trezit bãiatu si mi-a spus sã iau o lumânare. Am crezut cã au rãmas fãrã curent, dar când am vãzut cã lumina e aprinsã m-a apucat spaima… Mioara, fata mea, fãcuse comotie. A murit cu copilasul de sase sãptãmâni lângã ea. Atunci m-au dus si pe mine la spital… Mioara avea 36 de ani, iar de atunci, de 9 ani, Dumnezeu mã tine în viatã pentru copilasii ãstia cinci, care nu concep cã pot sã mor în orice clipã si mã ocrotesc, mã ajutã ei pe mine si eu pe ei…” – Maria Vrejea, Babi cum îi spune familia, 77 de ani, din Petrosani.
Babi este o femeie de înãltimea nepotului de 9 ani, o mânã de om cu un suflet urias, cu minte sprintarã, cu jaloane ale vietii sãnãtoase de la care nu se abate, respectiv bunul simt, educatia care implicã obligatoriu „cei sapte ani de acasã”, cartea, munca cinstitã si Dumnezeu… Creste cu mare atentie cei cinci nepoti rãmasi fãrã mamã, de nouã ani, alãturi de ginerele sãu cãruia nici nu i-a trecut prin cap sã se îndepãrteze de copii printr-o nouã cãsãtorie. Babi – Maria V., vorbeste despre el cu pretuire.
„Lucreazã la Casa Pensionarilor de mai multi ani. Nu câstigã mult, dar e serios, iar cât priveste copiii ne completãm. Eu sunt cardiacã, grav, nu pot trãi fãrã medicamente, iar internãrile în spital sunt multe. Nici nu concepe cã as putea muri oricând. Dar cred cã si bunul Dumnezeu mã tine în viatã pentru copilasii ãstia. Uite, el e Rãzvan, care avea 6 sãptãmâni când a murit fata mea. Acum are 9 ani si ar face orice pentru mine. Doarme cu mine, m-ar lua cu el peste tot si-mi zice: lasã, Babi, fac eu, cã tu nu poti. Vlãdut este în clasa a IV-a, Ana Maria Cristina – în clasa a VI-a si Patricia – în clasa a IX-a. Toti sunt premianti, trei sunt la Scoala nr.2, si fiecare face treabã la casã. Acum, doi dintre ei sunt în excursie, cu cei de la Centrul „Caritas”, unde merg mereu.
Vedeti casa? Astea douã cãmãrute si acoperisul sunt fãcute din munca lui Andrei Ionut, nepotul cel mare. De când a fãcut 18 ani, l-a ajutat Ciprian Cãlugãru, de la Fundatia de la Petrila, prin Miron, cã l-a vãzut harnic si cuminte, si este în Anglia la muncã. În februarie face doi ani de când e acolo…
A strâns ban pe ban si ne ajutã cât poate. Si-a ridicat si pentru el camerã si bucãtãria asta. Mai e mult de lucru, dar bunul Dumnezeu e mare…” – povesteste Babi, strecurând si câte o nãzdrãvãnie a copiilor, cu umor si blândã ironie, uneori si cu amar.
Patricia, nepoata de 16 ani, elevã la Liceul „Hermes”, a dispãrut. Au ademenit-o un tânãr rudar, 26 de ani, si familia lui, au urcat-o într-o masinã si au dus-o la ei, în sat, lângã Tg. Jiu. A povestit despre acest lucru cu asprime, învinuind mai mult fata decât familia de rudari. Am încercat s-o convingem cã fata e „crudã”, e de fapt copil la o vârstã dificilã si cã marea vinã este a celor care au amãgit-o…
„ Acu douã sãptãmâni, era serbarea si premierea copiilor la scoalã si joi seara nu m-am simtit bine deloc, iar ginerele a zis: lasã, Babi, cã mã duc eu. S-a dus cu el si Patricia, asa cum fãcea întotdeauna, cu fratii ei, apoi la Centru, la „Caritas”. Ea a zis cã merge la liceu, dupã premiere. Tatã-sãu i-a spus sã mergã acasã, dar s-a dus la tigani, ne-au spus oamenii, pe care i-am întrebat când am cãutat-o, cã s-a suit în masina lor si au dus-o la ei, pe la Tg. Jiu, într-un sat de rudari. A mintit, nu a ascultat. Sunt foarte supãratã pe ea, asa ceva e de rusine…” – a spus cu o privire ca de otel, Babi.
Curtea este comunã, cu un fiu de-al sãu, care nici el n-a avut noroc în viatã. Avea sotie si doi bãieti, iar acum a rãmas cu un bãiat, cel mic…
„Ea a mers la muncã în Spania, dupã care a plecat de tot cu altul. A luat bãiatul cel mare, care acum e de 17 ani, e bun de muncã, si l-a lãsat pe cel mic când avea doar doi ani. Anul ãsta merge la scoalã… Cresc toti aici. Mai am o fatã la Petrila, un alt bãiat aici, la Petrosani si sunt bine, la casele lor” – a mai povestit Maria V., care, parcã, îl învãluia cu privirea pe fiul nenorocos, care trebãluia prin gospodãrie. Împreunã, au câteva pãsãri, doi porci…
Pe Babi si familia ei, i-am cunoscut în urma unui apel, de chetã, fãcut de Mariana Popa, pentru a-i achita o parte din datoriile la servicii de întretinere. Împreunã cu Subfiliala de Cruce Rosie Petrosani s-a fãcut o achetã socialã, iar apelul a avut un efect fericit. S-au oferit sã ajute pe lângã voluntarii Crucii Rosii – care au oferit hranã, rechizite, îmbrãcãminte, lenjerii, materiale de constructii -, o familie le-a donat mobilier pentru camera nou ridicatã, în care exista doar o saltea pe care dormea Babi, cu nepotul de 9 ani, Rãzvan…
Desi Babi, bunicuta de 77 de ani, este de statura unui copil de 9 ani, ne-a demonstrat cã este un OM urias. Ne-a descusut cu multã dibãcie, cine suntem si ce facem, asa, în general, a declansat discutii de genul dezbaterilor, în care îsi sustinea argumentele cu pilde bine plasate, dar si cu câte o glumã plinã de întelesuri pentru a nu ne contrazice direct. Ne-a smuls promisiunea cã vom reveni si poate vom rãmâne prieteni. Dorinta sa ne-a onorat!
Ileana Firtulescu
