Multipla campioanã nationalã si internationalã, Luminita Maria Boros, 28 de ani, din Aninoasa – oras devenit centru olimpic la tir cu arcul – a rãmas singura fatã din lotul olimpic român, lot format din cinci spotivi. În cei 20 de ani de când acest sport a devenit drog pentru ea, nu a ratat în nici un an competitional podiumul. Luminita este fiicã de miner, cu cinci fete, cu o energie coplesitoare, comunicativã si optimistã. Are credinta cã nici o muncã nu este umilitoare, nici chiar mãturatul strãzii, cu conditia ca „prestatorul” sã fie motivat. Aceesi motivatie este importantã si în cazul performerilor. Luminita este angajata SC Apa Serv Petrosani, încasator de teren.
Dupã ce cunoscuta sportivã din lotul olimpic român de tir cu arcul Simona Bãncilã s-a retras din viata sportivã, am aflat cã repectivul lot mai are o singurã fatã si patru bãieti. Dinspre Biblioteca Municipalã Petrosani am mai aflat cã fata este foarte cunoscutã ca mare iubitoare de literaturã istoricã fiind o veche abonatã a respectivei biblioteci. Pe Luminita Boros o cunoasteam doar de pe podiumuri si din declaratiile oficiale, dar când vãzând cã este încasatoare de teren la SC Apa Serv Petrosani si am si vãzut cum face fatã, cu brio, „provocãrilor” unora care cred cã cea mai bunã apãrare e atacul si au atitudinea unor mârlani scabrosi, am suspectat-o ca fiind un om deosebit…
Bogatii copii sãraci
Provine dintr-o familie numeroasã din Aninoasa, cu cinci fete, al cãror tatã a fost miner. „Cred cã am trãit greu, dar am fost copii fericiti. Mama ne spunea mereu cã suntem mult mai bogati ca alti copii, care aveau de toate, pentru cã ne aveam unii pe altii, o casã plinã de fete frumoase si sãnãtoase. Si asa a si fost. Si acum locuiesc, cu sotul si fiul nostru de cinci ani si jumãtate, în Aninoasa, iubesc orasul ãsta” – povesteste Luminita Boros.
Toate surorile sale au practicat tirul cu arcul la Aninoasa. Cea mai mare dintre ele a fãcut-o timp de 16 ani, a lucrat si la minã, acum fiind topograf, si ea a fost cea care i-a pus arcul în mânã Luminitei si i-a devenit si antrenoare.
„Initial am zis sã încerc si eu si au trecut 20 de ani de atunci. Sã stiti cã este ca un drog. În fiecare an, din ultimii câtiva, dupã fiecare competitie spun gata mã las, dar nu pot. Si gravidã, am tras, pânã la sase luni. Când avea copilul 6 sãptãmâni, am fost la Campionatul National. Gânditi-vã cã la 15 ani am intrat în competitii în lotul national de junioare. Îmi amintesc cã la Campionatul Mondial de la Birmingham, Marea Britanie, am doborât recordul national la distantã. Apoi Campionatul International McDonald’s, care a avut loc în Ungaria, am ocupat primul loc pe podium, la cel din Cipru – locul III, la Cupa Regelui (tirul fiind considerat unul dintre sporturile regale), am reusit sã mã situez pe locul III, premierea sportivilor fiind fãcutã de principele Radu. În fiecare an suntem invitati la Palatul Regal si mã simt extraordinar pentru cã îmi place mult istoria, citesc multã literaturã de gen, este un alt drog de care sunt dependentã. Pe plan national, din primul an competitional la juniori am fost medaliatã la toate categoriile de vârstã” – spune multipla campioanã.
„Mã voi alãtura Crucii Rosii de la Petrosani, ca voluntar. Eu stiu ce înseamnã
sã nu ai, am fost cinci surori, apoi existã atâtia copii talentati care ar fi pãcat sã se piardã din cauza lipsurilor…” – Luminita Maria Boros, multiplã campioanã la tir cu arcul.
Junioara care le-a luat senioarelor titlul de campioanã nationalã
La senioare a trecut precum elevii foarte destepti, care fac doi ani într-unul. Antrenorul a completat echipa de seniori cu junioara Luminita B., aceastã hotãrâre fiind una inspiratã. Luminita Boros a ocupat primul loc al podiumului – campioanã nationalã!
„Am reusit pentru cã, probabil, aveam deja experienta marilor competitii. La junioare mari am ajuns sã particip si la Campionatul Mondial din Mexic, practic preolimpiada care urma sã aibã loc la Beijing, unde m-am clasat pe locul 17, din 170 de fete din lume. O mare durere a mea este cã la aceste preolimpiade, parcã este un fãcut, cineva ne-ar pune piedicã. Ne situãm mereu chiar sub linia de admis. S-a întâmplat sã si cad psihic, sã plâng… Stiu cã existã motive, cã investitia în sport, la noi, nu este de nivelul celei din strãinãtate. Si totusi am credinta cã se poate sã ajungem la olimpiadã, avem resursa umanã, chiar dacã suntem putini. Spun cã suntem putini comparând, de exemplu, cu Coreea, care are scoalã sportivã la tir cu arcul începând cu copii de 4 ani. Sau Franta, care are o pepinierã de 70.000 de arcasi, iar rãsplata este pe mãsurã!” – a mai spus Luminita Boros.
Durerile de care vorbea arcasa de la Aninoasa sunt Campionatele Mondiale, pentru calificãri la jocurile olimpice de la Londra, din Franta – locul 10, apoi la Campionatul din Turcia, în vederea calificãrii de la Rio, locul 33 din sute de arcasi ai planetei.
Viata e ciudatã de multe ori, iar o ciudãtenie a ei s-a consumat la Campionatele Europene din Polonia, unde echipa României la tir cu arcul a bãtut la diferentã considerabilã echipa Georgiei, echipã calificatã la Jocurile Olimpice.
„Dacã nu era directorul…renuntam”
Când si unde se antreneazã multipla campioanã, având în vedere cã are servici si un fiu de cinci ani… „Poate renuntam, atunci când treceam prin momente mai grele, dacã nu era directorul nostru, Costel Avram, sã mã sustinã. Poate pentru cã a fãcut si dumnealui sport, întelege, stie… Pe noi, cei care facem performantã, ne-a preluat Sport Club Municipal Deva, pentru cã altfel eram desfiintati, la Clubul Sportiv Minerul Aninoasa au rãmas copiii. Dar cantonamente si antrenamente le facem la Aninoasa. Ajung de la servici acasã, apoi imediat de la ora 18.00 la antrenament, zilnic, pânã la ora 20,00. Vreau sã merg în continuare, pentru olimpiada din 2020 si domnul Viorel Hãbian se ocupã în continuare de noi. Când sunt campionate internationale performerii sunt preluati de Federatia Românã de Tir cu Arcul, iar ca lot olimpic, cu doi ani, minim înainte de olimpiade suntem sustinuti de Comitetul Olimpic National” – a mai spus campioana Luminita Boros.
Foarte comunicativã, a relatat întâmplãri si situatii din viata sa de sportivã când cu umor, când cu seriozitate si logicã sãnãtoasã, dar invariabil povestirile sale erau tonice dându-ti o stare de bine tie, ascultãtorul.
Ileana Firtulescu
