Activitatea minierã s-a restrâns si continuã sã se restrângã vertiginos, asa încât acum putem vorbi doar despre o comemorare, cu prea putini ortaci activi. Vom trãi mereu din amintiri, asa cum spune si liderul actual al minerilor de la minele ce mai sunt viabile încã, asa cum se întâmplã acum în tãrile în care nu mai este minerit.
Oamenii locului ar trebui sã pãstreze vie amintirea celor care, cândva, intrau cu lãmpasele în minã.
„Vor fi oameni care au trãit cu sufletul aceastã activitate. Am avut ocazia, cu vreo trei ani în urmã, sã particip la manifestãri organizate de ziua minerului în Ungaria, unde nu mai existã minerit deloc si am avut surpriza sã constat cã, într-un club muncitoresc al pensionarilor mineri, au venit, atât fosti mineri si foste minerite, îmbrãcati în uniformã de miner, s-a mâncat pâine cu slãninã si ceapã, cu jumãri, s-a bãut rom si a fost o experientã pe care nu o voi uita niciodatã. Vor fi mereu oameni care vor rãmâne cu sufletul la minerit si sper sã reusim sã si pãstrãm vie din aceastã activitate, nu stim cât, dar cât mai mult”, a declarat Petre Nica, lider la Sindicatul Muntele.
Singurele manifestãri din acest an în Valea Jiului, cu ocazia Zilei Minerului, vor fi cele organizate de administratiile locale, în aer liber, sâmbãtã, 6 august, si la aceela vor participa si minerii.
„Ne aducem aminte de cei care s-au jertfit, pentru aceastã activitate. Depunem coroane de flori si participãm la manifestãrile traditionale ale organizatiilor sindicale, care reprezintã azi singurele moduri prin care comemorãm aceastã zi. Nu avem, din pãcate, posibilitãti mai mari, ca sã aducem în atentia nationalã jertfa celor care au plãtit cu viata, pentru ceea ce s-a clãdit în România. Activitatea minierã cunoaste un trend descendent, uneori accelerat de neputinta si indolenta politicienilor”, a mai spus Petre Nica.
Dupã greva din 1929 – prima mare actiune colectivã de protest a muncitorilor, din timpul crizei economice, ziua de 6 august a devenit oficial Ziua minerului, având semnificatia comemorãrii victimelor care s-au jertfit în luptele pentru obtinerea unor conditii de muncã si viatã mai bune. Totodatã, sunt comemorate victimele numeroaselor accidente de muncã din minerit. Protestatarii din 1929 au cerut conditii de muncã mai bune, echipamente de protectie, salarizare mai bunã si acordarea unor facilitãti muncitorilor din subteran si familiilor acestora, care sã le asigure supravietuirea, iar acum, în 2016, doleantele minerilor par aceleasi si nimic nu s-a schimbat în ciuda evolutiei.
Diana Mitrache
