Dincolo de chinurile prin care trece un om care face dializã, la Petrosani, la 2 km de centrul orasului, în cãtunul Dâlja Mare, un bãrbat trãieste un adevãrat cosmar de peste un deceniu. Omul a ajuns la limita puterilor sale fizice si spune cã, dupã ce îndurã chinurile istovitoare ale dializei de 3 ori pe sãptãmânã, mai îndurã si hurducãielile în masina care îl transportã pe drumul recent rupt de inundatii.
Uneori, omul povesteste cã nu mai urcã salvarea care îl duce la dializã, iar atunci, operat proaspãt, pe ploaie, soare torid, ori zãpadã iarna, urcã si coboarã singur.
„De 12 ani si jumãtate fac dializã si nimeni nu a fãcut nimic pentru Dâlja. Mi-am rupt papucii cu drumurile la primãrie si nu mã bagã nimeni în seamã. Unde sã mã duc? De 3 ori pe sãptãmânã merg la dializã, dar acum, de câteva zile, merg zilnic cã mã panseazã la operatie. Masina care mã ia la dializã, urcã o jumãtate de drum, ailaltã jumãtate o fac eu pe jos, sau cu masina mea, dar acum mi s-a stricat si ea.
Sã vedeti cum mã simt dupã dializã, vã spun drept cã îmi este foarte rãu. Dupã 4 operatii la Timisoara sunt absolut distrus”, spune Teian Rusu, pacient care face dializã si locuieste în acest loc.
Acesta este cel mai grav caz din Dâlja Mare, dar oamenii care locuiesc acolo sunt exasperati de cât le este de greu.
Unii au masini 4×4, altii ATV-uri si doar asa urcã, dar sunt si foarte multi care merg la pas, prin gropile imense si ferindu-se de sãlbãticiile care bântuie pe cãrãrile de munte, pentru cã altã cale sã ajungã în oras nu au. „În urma viiturilor de acum 3 sãptãmâni, pârâul Dâlja Mare a rupt marginile drumului, a pãtruns sub terasamentul acestuia si este mare pericol sã se surpe malul si sã ne rãsturnãm cu masinile. E foarte greu, viitura a splãlat tot balastrul si au rãmas numai hârtoape”, spune un localnic din Dâlja Mare.
„Duc fetita la Scoala nr 6 si fãrã cizme de cauciuc nu pot. Jos o schimb, cã am douã ture de papuci. Dacã este sã chem o ambulantã la mine acasã, nu urcã. A fost fetita bolnavã si am internat-o la Vulcan si am mers cu ea în brate, pânã la pod, unde este asfalt. La altii le pune asfalt peste asfalt în oras si aici, noi murim cu zile”, spune o altã femeie din cãtun.
„E foarte greu. Nu avem masinã si mergem pe jos. Ne ia o orã, o orã jumate, poate si douã ore pe jos, când este noroi. Mai sunt si animale. Ãsta e drum? Ce masinã sã urce aici, cã taxiul ne ia 50 – 60 de lei”, spune o localnicã ce cobora pe jos spre oras. Nici taximetristii nu se încumetã sã urce, iar soferii care vin, merg doar pânã unde s-a turnat asfalt. „E greu sã vii aici, pentru cã drumul e foarte rãu. Eu nu pot sã spun, decât cã este foarte, foarte rãu si este un drum destul de circulat si nu mi se pare normal sã fie asa”, spune un taximetrist care îsi astepta clientii la pod, locul în care se adunã toti cei care au nevoie sã plece în oras, dar dupã ce coboarã pe jos, vreo orã.
Drumul este acum brãzdat de santuri uriase, dupã ce ploile torentiale au rupt terasamentul pietruit în primãvarã, iar autoritãtile locale promit, din nou, cã îl vor repara. „În urma HG de sãptãmâna trecutã, a fost alocatã o anumitã sumã de bani pentru Petrosani, pentru reparatiile drumurilor care au fost afectate de inundatiile din iunie, dar si din iulie. În cel mai scurt timp, o sã intrãm cu o firmã specializatã, în urma unei proceduri de achizitie prin licitatie, pentru remedierea drumurilor afectate, implicit si acest drum, care, cred eu, a fost cel mai afectat în urma calamitãtilor. Va fi remediat si se va circula în conditii mult mai bune”, a spus Daniel Visan, director DPADPP. Speranta oamenilor din acest cãtun rãmâne asfaltul, însã, nici de aceastã datã nu va fi vorba despre asa ceva. Situatia se repetã ori de câte pori plouã sau ninge si cel mai mult au de suferit bolnavii, pentru cã salvarea nu poate urca în acest loc aflat la doar 2 km de centrul Petrosaniului.
Diana Mitrache