Cei mai multi tineri din Valea Jiului se gândesc sã plece de aici, înainte sau dupã facultate si trendul este legat de oferta de pe piata muncii. Este un miraj, spun sociologii, care admit cã în orase ca Clujul, Timisoara, ori Bucuresti, cei tineri îsi gãsesc mai usor de lucru, dar niciodatã nu vor avea suficienti bani, încât sã fie pe deplin multumiti.
Mirajul, însã, persistã, iar în aceste zile, la Universitatea din Petrosani se perfecteazã rezultatele unui studiu sociologic ce îi are în prim plan pe tinerii liceeni si asteptãrile lor, în legãturã cu piata muncii, dar în extentie si cãtre realitatea socio-economicã a zonei.
„De foarte multe ori s-a acreditat ideea cã aici existã asa-numitul cult al nemuncii, în sensul cã oamenii preferã ajutorul social, decât sã se angajeze pe un salariu minim. Speranta mea este ca ideea acestui cult al nemuncii sã fie spulberat. Ceea ce pot sã spun, însã, cu exactitate este cã se mentine, din ceea ce am vãzut prin chestionare, dorinta de a pãrãsi Valea Jiului. Ea este receptatã, în continuare, ca o zonã lipsitã de perspective, de oportunitãti, mai ales pentru segmentul tânãr al populatiei”, a declarat prof. Univ. Valentin Fulger, sociolog la Universitatea din Petrosani. Orasele Vãii Jiului pierd, odatã cu plecarea tinerilor spre orase precum Clujul, Timisoara sau Bucurestiul, dar nici acolo nu e usor si existã oricând riscul saturatiei pe o piatã a muncii si a studiilor limitatã.
„În fapt, migrarea tinerilor din Valea Jiului înspre Cluj, care este principala atractie, sau spre Timisoara si Bucuresti nu înseamnã rezolvarea problemelor sociale, ci doar relocarea lor. Pentru cã, orice oras, are un anumit potential de absorbtie si, în momentul în care acel potential este atins, în mod categoric, problemele de la noi sunt exportate spre acele zone de primire. Deci, cel mai inteligent lucru ar fi ca problemele sociale sã fie rezolvate la ele acasã si aici mã refer la Valea Jiului”, mai spune profesorul Fulger. Aici intervine, însã, atragerea investitorilor si calificarea tinerilor pentru meserii cerute pe piata muncii, însã, sociologii nu vãd bine nici acest aspect la noi la Petrosani. „Asta depinde exclusiv de autoritãtãile guvernamentale, care au datoria sã atragã investitii în zonã. Noi nu avem potenta necesarã de a atrage investitori, ci autoritãtile dispun de aparate întregi din punct de vedere administrativ, structural, organizatoric, care pot sã elaboreze proiecte, sã atragã fonduri UE. Este singura noastrã sansã. Sã se facã proiecte bine scrise, de specialisti, nu de smecheri cum s-a mai întâmplat”, sustine sociologul.
Studiul sociologic nu a fost încã finalizat, dar sociologii au vizat si dorintele oamenilor care cautã un loc de muncã. La toate bursele întâlnim tineri care nu îsi gãsesc locuri de muncã si cãrora li se spune sã urmeze cursuri de calificare sau recalificare, însã, nici acestea nu sunt pliate pe o realitate bine determinatã. Se fac cursuri de zidari, bucãtari, cosmeticiene, însã, fãrã rezultate imediate.
„Vreau sã vã spun cã am adresat o întrebare celor din Petrosani si Vulcan, legatã de modul cum evalueazã activitate firmelor de calificare profesionalã. Pentru cã acestea ar trebuie evaluate, la rândul lor, de cãtre consiliile locale, agentiile judetene de ocupare a fosrtei de muncã, din perspectiva modului în care cei care le-au absolvit cursurile s-au angajat sau nu, pentru cã, înseamnã cã ele iau bani si tin cursuri în domenii care nu sunt atractive”, a conchis profesorul Valentin Fuger.
Diana Mitrache
