Mina Paroseni a fost o adevãratã inovatie tehnologicã a regimului comunist pentru bazinul carbonifer al Vãii Jiului, la inaugurarea celei mai tehnologizate exploatãri participând pânã si Nicolae Ceausescu. La 50 de ani de la primul vagonet cu cãrbune scos la suprafatã, exploatarea dispare dupã o ”trecere” contestabilã pe lista minelor neviabile.
Lucrãrile de amenajare ale noii mine din Valea Jiului demaraserã însã în anul 1963. Dupã finalizarea prospectiunilor geologice care au pregãtit deschiderea exploatãrii miniere aceasta a fost începutã prin douã galerii de coastã sãpate de la cota 630 si pânã la interceptarea stratului 18. Anul 1968 a adus punerea în functiune a putului auxiliar nr. 1, acesta fiind sãpat de la suprafatã, cota 615, pânã la acoperisul stratului 5, cota 355, din care au fost sãpate galeriile transversale spre nord, la orizonturile 575 si 425, pentru deschiderea straturilor 13 si 15, din blocurile I, II, III, IV, V si VI. Datoritã mecanizãrii, E.M. Paroseni va deveni cea mai modernã minã din întreaga Vale a Jiului. Dupã prãbusirea „orânduirii socialiste multilateral dezvoltate”, mineritul românesc, implicit si cel din Valea Jiului a cunoscut un regres semnificativ.
Totusi, la E.M. Paroseni, investitiile au continuat si în anii 90. Astfel, în anul 1995 a fost dat în folosintã un nou put auxiliar care a fost sãpat de la cota 615, pânã la cota 250. Dupã doar 4 ani, în luna mai a anului 1999 a fost inaugurat si putul de aeraj din blocul VI, împreunã cu o statie de ventilatoare, care asigura aerajul în blocul respectiv.
La toate acestea s-a adãugat în anul 2000 o nouã investitie majorã, odatã cu semnarea primului mare contract de investitii din sistemul termoenergetic românesc. Este vorba despre asa-numitul „Proiect Kopex – Itochu”.
În cei 50 de ani de activitate, la E.M. Paroseni au fost aduse la suprafatã din mãruntaiele pãmântului aproape 40 de milioane de tone de cãrbune. Cea mai micã productie a fost înregistratã chiar în anul în care mina a pornit la drum, în anul 1966 fiind extrase doar 12.259 de tone de huilã. În acelasi timp, „vârful” a fost atins între anii 1981 si 1985, când productia anualã a fost de peste 1 milion de tone.
Maximilian Gânju
