Dornici sã ajute la construirea ”satului dacic”

Firme de arhitecturã, designeri si chiar agentii de turism si-au oferit sustinere pro-bono pentru realizarea ”satului dacic”, un proiect început de un investitor hunedorean. ”Satul dacic” suscitã un interes foarte mare si a demarat în urmã cu circa doi ani dintr-o întâmplare.

”Satul dacic” se aflã în satul Rosia, zonã situatã la granita dintre judetele Hunedoara si Alba, în Muntii Metaliferi. Aproape toatã asezarea a fost pãrãsitã încã din anii 80, când la Orãstie apãreau fabricile, iar viata la oras era mai usoarã, cu luminã ori apã în casã. Proiectul de transformare a satului într-un punct turistic s-a conturat accidental, dupã ce un afacerist din zona Vãii Jiului a început sã-si refacã gospodãria pãrinteascã, în care s-a nãscut. Imediat au ajuns la el mai multi consãteni care i-au oferit pãmânturile pãrintesti din satul uitat de lume. ”Am mers într-o zi la Deva si de acolo am zis hai sã vãd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetatie, drumul se împãdurise, casa pãrinteascã se lãsase, era totul praf. Am zis cã dacã ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Si m-am dus cu echipã de zidari, muncitori, eram 30 de persoane si ne-am apucat de muncã. Douã sãptãmâni a durat renovarea casei si curãtarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasã si i-am zis lui tata sã mergem sã vedem ce mai e pe acolo. Când a vãzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povesteste Emil Pãrãu. Reportajul publicat de ”Cronica Vãii Jiului” legat de proiectul sãu a suscitat un interes deosebit în rândul românilor din tarã si de peste hotare. Firme de arhitecturã, designeri, firme de turism dar si alte persoane specializate si-au oferit serviciile gratuit, pentru ca ”satul dacic” sã devinã realitate.

Afaceristul a ajuns proprietar peste aproape toatã asezarea si s-a gândit sã o transforme într-o oazã turisticã, dar nu cu hoteluri, piscine si baruri. Vrea o oazã de liniste în care turistul sã trãiascã pe perioada sejurului asa cum trãiau strãmosii. Sã fie un fel de Valea Zãlanului, cum este cea a printului Charles, unde oamenii sã trãiascã în comuniune cu natura si departe de tot ce înseamnã tumultuoasa lume modernã. Sã participe la actiuni comune care sã-i apropie, la clacã si sezãtori, unde gospodarii se uneau si povesteau. Mai multe case deja au fost renovate si chiar dacã investitia nu este deloc de neglijat, Emil Pãrãu vrea sã aibã în satul dacic cel putin zece gospodãrii gata sã primeascã turisti. Pe perioada sejurului, acestia devin stãpânii caselor si se vor gospodãri singuri. Cel mai important, vizitatorii vor avea posibilitatea de a se apropia unii de altii si de a se rupe de rutinã, de calculator, de Internet, de toate metodele moderne si superificiale de socializare.

Maximilian Gânju

Advertisements