Echipele de fotbal Inter Petrila, Hercules Lupeni si Stiinta (Universitatea) Petrosani au în 2016 anul jubiliar de la înfiintare. Vom prezenta periodic aspecte din activitatea acestora.
- La fotbal, Jiul Petrosani revine în Divizia „A”, dupã un sezon în Divizia „B”. Cu Ghibea, Ciurdãrescu, Victor Gabor, Crâsnic, Imi Farkas, Romosan sau Mircea Crãciun în echipã, la timonã fiind antrenorul Bazil Marian. Este anul în care, pe plan politic mondial, U.R.S.S.trimite primul om în spatiul cosmic, pe Iuri Gagarin, iar J.F. Kennedy devine presedinte în S.U.A. La Petrosani, se redeschide mina Dâlja si Muzeul Mineritului.Institutul de Mine intrã în cel de-al 13-lea an al existentei sale. Pe lângã activitatea de învãtãmânt, aici sportul ocupã un loc important, asociatia sportivã având mai multe sectii: rugby, handbal, volei, baschet, atletism.
Dar lipsea ceva… Sportul-rege nu se afla pe afisul sporturilor practicate la Institutul de Mine. Si cum omul sfinteste locul, acest lucru avea sã se întâmple si aici.
Irimie „inventeazã” fotbalul
Un tânãr absolvent al Institutului de Culturã Fizicã si Sport (ICFS) Bucuresti, petrosenean de origine, avea vârsta de 25 de ani, vine ca antrenor secund în Divizia „A” la Minerul Lupeni. Calitãtile sale de bun teoretician si pasiunea pentru sport îl recomandã pentru acest sport, ducându-si cu brio aceastã misiune în editia 1960-1961.
Ca si cadru didactic la Institutul de Mine Petrosani (IMP), specializarea fotbal si sah, avându-i ca si colegi pe Teodor si Rodica Szylagyi, tânãrul Gheorghe Irimie (nãscut la 29 iulie 1935) îsi propune un proiect ambitios: fotbal si Institut. Era anul debutului sãu la catedra de educatie fizicã si sport a I.M.P. si îsi dorea cu ambitia caracteristicã începutului sã alcãtuiascã o echipã de fotbal studenteascã reprezentativã, capabilã sã participe la campionatele nationale, pânã la nivelul de esalon divizionar. Desigur, obiectiv ambitios, dar greu de atins. Mai întâi, în vara lui 1961 trebuia fãcutã o selectie riguroasã de jucãtori, mai exista si problema bazei materiale, neexistând un teren de fotbal. Astfel, echipa îsi sustine primele partide amicale pe stadioanele de la Lonea, Petrila, Aninoasa, Vulcan si pe terenul Jiului, la Petrosani.
Se înscrie în campionatul raional Petrosani, în editia 1961-1962, echipa activând sub egida Asociatiei Studentilor de la Institutul de Mine Petrosani. Un sezon de debut excelent, echipa pregãtitã de Gheorghe Irimie ocupând locul 1 în cadrul Campionatului Raional Petrosani (îl mai gãsim si sub denumirea de camp. Regional categoria a 2-a).
Apoi, urmãtorul pas, în Campionatul Regional, Seria a 2-a (intermediarã) în editia 1962-1963, când ocupã locul 1, câstigã jocul de baraj cu primul loc din Seria Valea Muresului si promoveazã în prima serie valoricã în „Regiune”. Grupul de jucãtori folosit atunci: Holda, Bodea (portari), Stãnilã, Pãsculescu, I. Dinu, S. Popescu, I. Nagy, Noje, V. Petrescu, Nicoarã, Marina, Fleider, Tomus, Mihalcea, Ov. Dobrescu, Mãgirescu, Meltis, Gruntã, Ciobatã, Gr. Chitã, Nitescu. A fost lotul care a dus primele douã campionate în „Raion” si în „Regiune”, moment în care s-a pus piatra de fundament a fotbalului studentesc petrosenean.
Prima performantã: titlul national universitar
Odatã intratã în circuitul competitional, fie chiar si numai la nivel judetean, Stiinta Petrosani nu trece neobservatã. Cu o pregãtire riguroasã, sub bagheta aceluiasi antrenor Gheorghe Irimie, tinteste, într-o provocare nationalã, spre un obiectiv îndrãznet: finala campionatului national universitar. Reusind un comportament bun în jocurile eliminatorii cu echipe din alte centre universitare de renume, câstigând o grupã preliminarã la Busteni, dupã care în semifinale, a dispus cu 2-0 de Medicina Bucuresti.
Stiinta Petrosani ajunge sã dispute finala pe tarã a campionatului universitar! Adversar, în iulie 1963, echipa Politehnica Bucuresti, unde jucau printre altii Maksai, St. Miu, Mândru etc. Stiinta Petrosani va învinge cu 1-0 (gol I. Dinu) intrând în posesia titlului, cu o garniturã de jucãtori ce va intra în istoria institutiei de învãtãmânt superior din Petrosani: Holda (P. Tudor) – Pãsculescu, Stãnilã, Silv. Popescu, I. Dinu, Noje, Liviu Licã, Marina, V. Papurã, D. Marinescu, I. Nagy, Trânc, Milea.
A fost o bucurie imensã în mediul studentesc la Petrosani, demonstrându-se cu acest prilej cã o echipã dintr-un centru mic, poate realiza o performantã atât de mare.
Echipa din „Dealul Institutului” va trata la fel de serios si urmãtorul sezon, 1963-1964 în cadrul Campionatului National Universitar, când se va clasa pe locul 4, pentru ca în sezonul urmãtor sã ocupe locul 2, vicecampioanã, dupã o finalã pierdutã cu 4-5 la lovituri de la 11 m (1-1 la sfârsitul timpului regulamentar) cu Universitatea Cluj. Trebuie spus cã în vara lui 1964, echipa Stiinta Petrosani ocupã locul 1 în Campionatul regional. A fost un final cu peripetii, Stiinta ocupând primul loc, la egalitate cu Aurul Brad. Dar s-a fãcut o smecherie, Aurul Brad jucând dupã 24 de ore de la finalul editiei, adicã în ziua de luni, meciul cu Constructorul Hundoara, câstigând cu 18-0 (?!), suficient pentru a depãsi Stiinta la golaveraj. Stiinta face contestatie la Comisia de sport a C.C. al P.M.R., care decide un rezultat la „masa verde”, 3-0 cu Minaur Zlatna (rezultat initial nevalidat), astfel cã petrosenenii sunt declarati campioni ai regiunii Hunedoara, cu dreptul de participare la barajul de promovare în Divizia „C”. Meciul tur de baraj, cu campioana Olteniei, Progresul Strehaia este câstigat, pe stadionul de la Lonea, cu 2-0 de Stiinta Petrosani, dar oltenii întorc rezultatul în retur cu 3-0, promovând în Divizia „C”. Au jucat pentru Stiinta: Holda, P. Tudor (portari), Pãsculescu, Rakosi, Noje, V. Tudor, Bulbucan, I. Dinu, I. Nagy, Bursumac, T. Munteanu, Mercurean, Stãnilã, Rãsãdeanu, Feri Covaci.
