Se implinesc 22 de ani de la mineriada care a avut loc in perioada 13 – 15 iunie 1990. Miron Cozma, fostul Luceafar al huilei le transmite minerilor sa fie mândri de ceea ce au facut. In perioada 13 – 15 iunie  1990, in Bucuresti, fortele de ordine, sustinute de mineri, au intervenit impotriva protestatarilor din Piata Universitatii si a populatiei civile.

Aceasta mineriada a fost considerata cea mai brutala dintre toate actiunile minerilor. Acum, la 22 de ani, fostul sindicalist, Miron Cozma, le transmite minerilor sa fie mândri de ceea ce au facut si de ceea ce inseamna mineriadele in istoria Vaii Jiului.

“Astazi ma incearca un sentiment de mândrie  si ar trebui si minerii sa fie mândrii. Se va dovedi de-a lungul timpului ca ei, minerii, au avut demnitate in aceasta tara, in 29, in 77, in 1991 si au avut demnitate si in 1999”, ne-a declarat fostul lider al minerilor, Miron Cozma.

Insa, de cealalta parte, Cozma ar avea si reprosuri si afirma ca poate minerii de astazi nu-l merita.  Pe de-o parte vorbeste cu mândrie si bucurie, iar pe de cealalta cu tristete. “O spun eu cu toata responsabilitatea si acum, discutând intre mine si mineri –  minerii nu-l merita pe Miron Cozma. Stiti de ce?! Pentru ca l-au lasat 11 ani in puscarie, pe când altii isi dadeau viata. Miron Cozma este un erou in multe tari din lumea asta, numai la noi nu este asa”, mai spune Cozma.

Cu o simpla referire la ceea ce au insemnat minerii ca forta in trecut, fostul Luceafar al Huilei isi aminteste… Isi aminteste de sentimentul pe care acestia il trezeau in celelalte clase de oameni, dar mai de ales sentimentul pe care ei il traiau fiind priviti astfel.

„Discutând ca de la miner la miner, pot sa spun ca un lider ca mine n-a  mai avut mineritul si nici sindicalismul din România. Minerii au motive sa fie mândri, iar daca sunt in situatia in care sunt acuma, e numai vina lor.  Pe vremea mea erau vitejii vitejilor. ªtiti câti militieni am batut la Costesti?! 19.946. Pardon, 20.000 de militieni am batut doar cu 10.000 de mineri. Asa erau minerii! Acuma ce mai sunt?! S-au lasat calcati in picioare”, conchide Miron Cozma, cel care a condus mineriadele din Valea Jiului. Dupa mai bine de doua decenii de la acele evenimente, mineritul si sindicalismul de astazi din Valea Jiului  nu mai seamana cu nimic din ceea ce a fost. Liderii de sindicat sunt infinit mai multi, in tabere diferite si cu pareri contradictorii.

Filmul  evenimentelor din iunie 1990

Zi neagra pentru istoria mineritului din Valea Jiului, când se implinesc exact 22 de ani de la mineriada din iunie 1990, care  este considerata, si astazi, cea mai brutala si cea mai sângeroasa dintre toate. Dupa mai bine de doua decenii de la acele evenimente, amintirile sunt inca vii si nimeni nu mai vrea ca astfel de incidente sngeroase sa se mai intâmple.

In 13 – 15 iunieortele de ordine, sustinute de mineri, au intervenit in forta impotriva protestatarilor din Piata Universitatii si a populatiei civile. Datele vremii indica faptul ca radacinile acestor mineriade se gasesc in evenimente mai vechi ale istoriei românilor, iar etimologii au precizat ca limba româna este singura din lume in care a fost creat acest cuvânt, care mai apoi a fost tradus in toate limbile planetei. Se pare ca dupa revolta minerilor din 1977, Valea Jiului a fost permanent supravegheata si pazita de Securitate, inclusiv prin inlocuirea adevaratilor mineri cu securisti. Nicolae Ceausescu insusi avea un plan prin care trupele de Apararea Patriei sa contribuie la inabusirea Revolutiei si le dotase cu bâte si alte obiecte contondente, idee care a prins foarte bine in Valea Jiului. Rezultatele aveau sa apara peste ani.

In dimineata zilei de 13 iunie 1990, dupa orele dimineata, fortele de ordine au distrus corturile celor aflati in Piata si au facut primele arestari. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanti. „Oamenii muncii” sau „oamenii de bine” au venit iemdiat sa dea o mna de ajutor celor care puneau in „pericol democratia”. In jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit in Piata Universitatii scandând lozincile: “IMGB face ordine!” si “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Pe strada paralela cu Institutul de Arhitectura doua cordoane de trupe USLA au incercat sa protejeze un obiectiv format prin incercuirea Pietei cu autobuzele din dotarea Politiei. La indemnul unor tineri fara ocupatie atmosfera s-a incins pâna in momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au sarjat multimea. Aceasta a reactionat rasturnând o autoutilitara marca TV de culoare albastra, din rezervorul masinii a fost furata benzina, cu care s-au confectionat cocteiluri Molotov. Aceleasi persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntari violente intre manifestanti si fortele de politie; au fost incendiate autobuzele politiei, sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI.

Atunci este momentul in care intervine presedintele Ion Iliescu, care a lansat un comunicat in care se afirma: „Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atât de greu cucerita”.

In seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petrosani spre Bucuresti. Ajunsi in Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii condusi de fostul lider, Mircon Cozma, au fost prelua-i – conform datelor vremii- direct de angajati ai SRI si ai altor servicii secrete si au fost orientati spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piata Universitatii, unde au pretins ca refac rondurile de flori distruse de corturile manifestantilor, pe platoul din fata Teatrului National. Imediat au patruns in incinta Facultatii de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertatii de opinie si au devastat o colectie unica in Europa de flori de mina si zacaminte geologice ca si sediul Ligii Studentilor. O soarta asemanatoare au avut si Facultatea de Litere si cea de Matematica, dar si Institutul de Arhitectura Ion Mincu si s-au razbunat crunt pe toti pe care ii considerau „intelectuali” si vinovati de fenomenul Piata Universitatii. Minerii au mai devastat sediile PNTCD si ale PNL, unde au pretins ca au descoperit valuta falsa si arme si de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o statie radio si aparate de birotica. Liderul studentilor, Marian Munteanu, a fost batut si aruncat apoi in fântâna de la Universitate, dar a scapat ca prin miracol. Alti lideri au avut o soarta asemanatoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea Româna, iar pe strazile Capitalei s-a instautrat haosul. Toti intelectualii, persoanele cu barba, cei imbracati cu haine fistichii au fost batuti, arestati, urcati in dubele Politiei si interogati la o unitate militara din Magurele. O zi mai tirziu, in data de 15 iunie, la orele prânzului minerii au fost urcati in autobuze si transportati la complexul expozitional Romexpo, unde Ion Iliescu le-a multumit pentru „actiunea lor vitejeasca prin care au salvat democratia din România”, iar discursul sau a fost intâmpinat cu urale. Imediat dupa aceasta au fost condusi la trenurile care ii asteptau in Gara de Nord, si transportati inapoi in Valea Jiului.

Numarul victimelor este controversat. Oficial, conform evidentei de la comisiile parlamentare de ancheta, numarul ranitilor este de 746, iar numarul mortilor este de sase: patru morti prin impuscare, un decedat in urma unui infarct si o persoana injunghiata. Viorel Ene, presedintele „Asociatiei Victimelor Mineriadelor”, sustinea, insa, ca exista documente, marturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnesti si Straulesti, iar cifra reala a mortilor este de peste 100.

Violenta acelor evenimente a facut inconjurul lumii, iar o persoana a fost pedepsita pentru evenimentele din iunie 1990. Este vorba despre Denes Domokos, fost sef de schimb la Exploatarea Miniera Livezeni. Acesta a fost condamnat definitiv la zece ani de detentie, pentru ca a incercat sa-i taie capul lui Marian Munteanu.

Luiza ANDRONACHE

Carmen COSMAN