Mineritul devine istorie în Valea Jiului. Din cele 7 unitãti miniere care au mai rãmas, dupã anul 2018 probabil vor mai exista doar douã. În momentul de fatã la cele sapte unitãti miniere din Valea Jiului lucreazã mii de persoane. Unele dintre acestea îndeplinesc conditiile de pensionare, altele se vor disponibiliza, iar altele vor rãmâne fãrã loc de muncã. Ce punem însã în loc? Nimic. Primarii au promis locuri de muncã, turism precum în Austria, dar totul a rãmas la stadiul de promisiuni. Minerii au scris istoria mineritului cu sângele sau cu propria lor viatã, dar mereu au fost folositi pe post de masã de manevrã. Autoritãtile locale din Valea Jiului au pierdut pariul cu turismul si au pierdut si încrederea cetãtenilor. O nouã loviturã vine acum, când exploatarea cãrbunelui în Valea Jiului va deveni istorie si NU EXISTÃ nicio ALTERNATIVÃ realã.
1991 – începutul declinului
În anul 1991 a început restructurarea exploatãrii miniere în Valea Jiului. Dupã mai bine de un secol de la descoperirea primelor zãcãminte de huilã, de cãtre fratii Karol si Rafael Hoffman, statul condus de Ion Iliescu începe restructurarea în bazinul carbonifer al Vãii Jiului. Cãrbunele, prin importanta si multitudinea utilizãrilor sale, începând cu deceniu IV al secolului al XIX-lea, transformã linistita Vale a Jiului în principala sursã furnizoare de materii prime, atât de necesare dezvoltãrii transporturilor feroviare, navale – pe Dunãre, industriei energetice si siderurgice. Punerea în valoare a zãcãmintelor de cãrbune descoperite aici, marcheazã începutul revolutiei industriale si tehnice, care pãtrunde cu repeziciune în tânãra industrie minierã, ce se profileazã tot mai accentuat în bazinul carbonifer de pe cele douã Jiuri. Asupra marilor bogãtii subterane si-a îndreptat atentia cu precãdere statul ungar, precum si unele mari societãti finantate de capitalul bancar maghiar, aflat sub controlul celui german, francez, belgian si englez. În anul 1840, baronul Victor Maderspach, mostenitorul unor mari proprietãti în Valea Jiului, descoperã pe fundul vãilor din proprietãtile sale aflorimentele unor stratede cãrbune. Îndemnat de valorificarea economicã a descoperirilor sale, apeleazã la serviciile fratilor Karol si Rafael Hoffman, proprietari de mine la Rusca Montanã si specialisti în minerit, care vin în Valea Jiului pentru a studia din punct de vedere geologic existenta si posibilitatea exploatãrii zãcãmintelor carbonifere descoperite. “Pe fondul protectionist creat de statul austro-ungar, în anul 1840, fratii Hoffmann si Karol Maderspach au început exploatarea la suprafatã a zãcãmântului de cãrbune de la Vulcan, Petrosani si Petrila. În anul 1854 initiatorii exploatãrii miniere din Valea Jiului s-au unit în „Societatea de mine din Transilvania-Vest””, se aratã în istoricul SNÎMVJ.
În anul 1991 începe restructurarea.
“În urma desfiintãrii Combinatului Minier Valea Jiului se constituie Regia Autonoma a Huilei din România si începe un proces amplu de restructurare/ reorganizare”, se aratã în istoric. Rând pe rând, mai multe unitãti miniere din Valea Jiului îsi înceteazã activitea. Astfel, în anul 1994 se închide exploatarea miniera Lonea Pilier. În data de 20 noiembrie 1998 Regia s-a transformat în „Compania Nationalã a Huilei S.A – Petrosani”, ocazie cu care s-au desprins exploatãrile miniere din Banat si au fost transformate în societãti comerciale Centrul de Calcul Electronic Petrosani, Unitatea de Administrare a Cãminelor si Cantinelor Valea Jiului si Atelierul de Proiectare Tehnicã si Retehnologizare. Un an mai târziu se închid minele Câmpu lui Neag si Petrila Sud. Anul 2003 aduce închiderea Minei Dâlja, urmatã de mina Valea de Brazi în anul 2004. Fix acum 10 ani s-a închis mina de la Aninoasa. Cea mai recentã restructurare este cea de la Mina Petrila, care s-a închis în anul 2015. Si lichidarea activitãtii miniere nu se opreste aici. Urmeazã minele Paroseni si Uricani din cadrul Societãtii Nationale de Închideri Mine Valea Jiului si dupã ultimele declaratii procesul de închidere va cuprinde si minele Lonea si Lupeni.
Ce s-a pus în locul mineritului?
Istoria recentã este conturatã de închiderea unitãtilor miniere. Ce s-a pus însã în locul lor? Nimic. Primarii au dorit ca turismul sã devinã alternativã la minerit. Proiect esuat, pariu pierdut. Niciunul din marile proiecte de dezvoltare a domeniilor schiabile din Valea Jiului nu a absorbit forta de muncã disponibilã. Multi locuitori ai Vãii Jiului au luat calea strãinãtãtii pentru cã aici nu mai au ce face. Primarii, indiferent de cum s-au numit, au venit doar cu promisiuni. La fel o vor face si în acest an. An electoral. Vor promite cã aduc investitori care sã creeze fabrici si uzine, iar la final nu va mai fi nimic. Vor gãsi scuze. Cum cã nu avem autostradã, nu avem terenuri întinse, nu avem una, nu avem alta. Cu ce rãmânem? Cu amãgiri si promisiuni.
Monika BACIU
