Prin anii `95 – `96, cand a dat peste noi economia „de piata”, cand se vindea si se cumpara orice, de la scobitoare la bomba nucleara, faceam, pe unde umblam (si umblam, nu gluma!) o „gluma nevinovata”, care era sa ma coste libertatea.
Pe scurt, cand gaseam „teava pusa” la ceva – oaresce smecheri pusi pe capatuiala, le faceam o propunere greu de refuzat. Ma aplecam la urechea lor si le sopteam, conspirativ, ca am vreo cateva kile de heroina „la pretul vechi” si nu pot s-o vand decat en-gross, fiindca ma cunoaste lumea si nu vreau sa ma fac de fecale. Ma priveau cam circumspect, dar daca le vedeam o sclipire in ochi si mai comandam si un coniac „Murfatlar” (pe vremea aia mai „consumam” tarie, nu ca acum doar bere, ca toti carutasii!) deci daca-i vedeam ca „pun botul”, plusam. Le ofeream – „la oha” – drept bonus, la fiecare kil de heroina cate o mitraliera Kalasnikov, in stare de functionare. Tot la pretul vechi.
Aia mai destepti (desi nu prea umblu eu cu tampiti!) gustau poanta. Chestia e ca au picat cativa in plasa si erau dornici de negociere. Numai ca… Numai ca, pana sa negociem, dupa mai multe amanari (va dati seama ce ma distram?) am revazut fata hidoasa a sistemului care nu se dadea dus nici sa-l pici cu ceara. Adica, „securistii n-or muritu/numa-un pic s-or hodinitu!”
Asa ca n-a trecut mult si doua personaje, un „politist de bine” si un „securist cu fata umana”, m-au invitat, separat la o cafea „imbunatatita” si
m-au sfatuit, „asa intre prieteni, ca doar oameni suntem, ce dracu’!” sa termin cu glumele astea nesarate ca-i bai. Mare bai, din moment ce „organele” primisera deja si „sesizari scrise”. Treaba era, asadar, groasa. Noroc cu un „meserias”, sa-i spunem „nea Costica” (un spirtar de-al meu) un ofiter de informatii, care fusese deja promovat la „Interpol”. Asta i-a linistit pe zelosii nostri… vigilenti. „Terminati, ba, cu prostiile, voi nu vedeti ca asta-si bate joc de voi!” ªi uite –asa am mai scapat odata de parnaie. Prima data fusese in decembrie ‘89, dupa ce in noiembrie „scapasem” intr-o alimentara celebra strigatura nationala „Fratilor, grabiti Congresul/ca va moare realesul!” Saracul „realesul” a murit de deces prin impuscare dar eu am scapat, fiindca, tot „nea Costica” mi-a „suflat” ca tov. Resiga (pe vremea aia, prim – secretar) semnase aprobarea sa ma „ridice” securitatea in dimineata zilei de 24 decembrie, in ajunul Craciunului…
V-am povestit chestia asta, fiindca ieri au vuit toate
televiziunile ca, la Petrosani, Vulcan si Lupeni politistii de la crima organizata au facut descinderi pe la vreo 100 de traficanti si consumatori de droguri. Bine ca n-a tinut gluma, altfel astazi nu citeati randurile astea, dar imi aruncati chiftele cu prastia la arest. Ma luau astia si pe mine, chiar acum cand aveam treaba. Duminica trebuie sa ma duc sa nu votez PP-DD!
Nici nu-mi pasa ce „recolta” au avut politistii, desi cred ca marea majoritate a locuitorilor Vaii Jiului sunt, mai ales acum, drogati, de la ciupercile cu efect halucinogen. Tot de la ciuperci o sa li se traga alta belea. In curand, ANAF va cere DNA descinderi in Valea Jiului pentru evazionisti. Miile de culegatori de ciuperci vor fi „saltati” fiindca nu declara veniturile din bureti si nu platesc impozite. Ii mai baga si la droguri, ca si ciupercile sunt etnobotanice si halucinogene.
… Revenind, ieri dimineata, pe la ora 9, 9 si ceva, dubele carau, in prostie, drogati si
traficanti de droguri. Sa vedem ce-o iesi. Dar, lasand gluma la o parte, e deranj mare. Fenomenul prolifereaza si e pacat ca Valea Jiului a ajuns „raiul drogurilor”. „Aceste cuvinte ne doare!” De ce, oare?
Va spun eu. Fiindca exista parinti iresponsabili, pentru astia banii nu mai conteaza si care se ghideaza dupa o alta strigatura nationala: „Nu dati banii pe prostii/luati droguri pentru copii!”
… Tot mai buna e o bere! Bine ca am scapat de „mafia drogurilor!” Alina, mai adu-mi o bere la halba! Cu sare…
Mircea BUJORESCU
