Locul groazei, cum era numit jumatate din imobilul 34 de pe Grivita Rosie din Colonia Petrosaniului, sase copii si o femeie maruntica, care traiesc doar din alocatie, l-au transformat intr-unul ”sfintit”. Nu au cerut niciodata ajutor social, iar saracia le-a pus mintea la treaba.
Un perete al casei este ”vitrina” cu diplomele micutilor cu ochi albastri. Jumatate din imobilul cu nr. 34, de pe strada Grivita Rosie din Colonia Petrosaniului, a fost ani si ani locul groazei pentru locuitorii din zona, dar si o problema majora a Primariei Petrosani.
Violenta, fecalele si moartea
Aici locuia, pana in urma cu un an, Vasinca Moise, un om dificil si violent, care care avea un cal, poci si tone de mizerie incat, neavand loc unde s-o mai adune, sapase in mica curte a casei o groapa ce putea ”gazdui” un camion. Acolo arunca starvuri de animale, plus fecalele si laturile – ale sale si ale animalelor . Peretii casei erau grav degradati si murdari de indelungata convietuire a omului cu animalele, usile si geamurile nu mai existatu… Vecinii, speriati de focarul de infectii au apelat la autoritati pentru a starpi focarul de infectii, dar nu au avut sorti de izbanda, Vasinca Moise fiind foarte violent. Cine indraznea sa-i bata la poarta – vorba vine, pentru ca poarta, gard nu existau – iesea sa-i intampine cu toporul… Nici neamurile nu-l cautau. Intr-o zi a anului trecut, banuind ca nu este acasa, pentru ca omul nu mai fusese vazut de cateva zile, vecinii au insistat la autoritati pentru a dezinfecta locul. Asa a fost gasit Vasinca Moise, cazut sub fereastra. Murise singur inconjurat de o mizerie greu de descris…
In locul starvurilor, straturi de legume
Sambata, am reintalnit-o pe colocatara casei cu nr.34. Era fericita ca avea vecini noi. O femeie cu 6 copii. ”Sunt tare bine crescuti copiii, de la noua seara pana dimineata la noua nu stii ca sunt copii in casa aia si nici in curte. A carat si a curatat biata femeie locul acela, asa cum a putut. O vad tot singura, nu stiu daca are barbat, ca mi-e jena sa intreb”- a declarat vecina care avea peretele comun cu cea a noilor locatari.
Am batut la poarta din scanduri recuperate pentru a cunoaste pe cea care s-au incumetat sa se mute in acel loc, numit candva ”locul blestemat”. O femeie maruntica, ne-a invitat sa intram. Curtea era curata, iar vestita groapa nu mai exista. Pe o bucatica de pamant din mica curte cresteau, pe sase straturi mici, ceapa, salata, verdeturi. Pe langa gardul despartitor semanase si fasole si dovlecei. In casa saracacioasa era curatenie, aer curat cu miros de rufe prospat spalate. Doi dintre copii se jucau pe jos…
”Traim din alocatia copiilor, sotul meu a plecat in Grecia la munca, dar se pare ca nu a avut prea mult noroc. Il asteptam acasa. Aici am curatat, am reparat cu copiii si m-a ajutat un var al meu” – a raspuns intrebarilor noastre Florica Alexa, de 41 de ani.
Apa de ploaie este esentiala
Are sase copii pentru ca a avut parte de gemeni. Cel mai mare, o fata frumoasa si timida, are 16 ani, iar cel mai mic, numai un zambet – un an si jumatate. Casa, cu doua incaperi, si curtea erau ordonate de parca micul spatiu nu ar fi gazduit sase copii. ”Nu, nu am cerut niciodata ajutor social. Mi-a fost rusine. Ne-am mutat aici inainte de Paste. Am locuit prin cladirile garii si prin fostele camine. Aici platim chirie 50 lei pe luna” – povesteste cu glas scazut Florica Alexa. Un perete al unei camere arata ca un panou al calitatii copiilor ei. Diplome obtinute la diverse activitati ale ªcolii I.G.Duca din Petrosani si cele cu rezultate bune la invatatura. Gemenii aveau locul de onoare in mijlocul diplomelor expuse.
Doar ca locuinta nu avea apa curenta, pentru ca Florica nu avusese curaj sa apeleze la Apa Serv din lipsa de bani. ªtia ca trebuia sa-si achizitioneze apometru si, in plus, se temea de situatia pe care o putea gasi stiind ca nimeni inaintea sa nu a platit apa. Ca urmare, in jurul casei avea vase de plastic in care aduna apa de ploaie pentru spalat, iar pentru mancare si baut cara apa in sticle. ”Imi este greu fara apa. Este mult de spalat si curatat, dar ma descurc cu apa de ploaie. Ma voi duce sa fac contract pentru ca nu am incotro, trebuie s-o fac. ªi la gunoi trebuie sa ma duc neaparat”- spune jenata Florica.
Ingeniozitatea femeii in a-si repara casa este surprinzatoare. Pentru ca o parte din acoperis a fost degradat grav, l-a a inlocuit cu tabla, dar nu i-a ajuns nici tabla. In completare si-a construit un… luminoar dintr-un geam recuperat de pe la gunoi. Initial am crezut ca are gaura in tavan datorita luminii care patrundea pe acolo. A ras amuzata si ne-a explicat cum nevoia te invata sa-ti pui mintea la lucru.
Un perete daramat de la intrare, unde mai fusese candva o incapere, a fost transformat in zid decorativ si paravan care-i mascheaza vasele cu apa de ploaie, pe care tronau flori si jucarii intr-un aranjament artistic.
Am plecat de la Florica Alexa luandu-ne ramas bun de la copiii cu ochi albastri. Povestea lor ne-a dus cu gandul la versul din poezia ”Vei plange mult ori vei zambi?”, a lui Lucian Blaga: “Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”
Ileana Firtulescu
