In era telecomunicatiilor si a vitezei, timpul zboara cu o rapiditate uimitoare, iar oamenii evolueaza asa cum nu ne-am fi putut inchipui vreodata.
Insa, in lumea asta mai exista un loc in care vremea aproape a stat. Pasind pe ulita unui catun din Paroseni, Valea Jiului, ne dam seama de asta, pentru ca gasim oameni curati si neatinsi de mirajul a tot ceea ce inseamna nou. Aici, la ultima casa din sat traieste tanti Ileana, o batrana garbovita de timp si de cele cate a vazut si trait in cei 85 de ani de viata. A avut tineretea zbuciumata, copilaria la fel, plina de nevoi, iar acum, nici batranetea nu ii este tihnita.
Sta cu frica in san ca oricand ar putea muri in somn daca i se va prabusi casa aproape scufundata in apa, din cauza haului din adancuri. “Mai bine as muri”- suspina incet femeia. Casa sa, o constructie care dateaza din anul 1927, are fundatia scufundata in apa. Beciul este plin de mormoloci, broaste si sobolani, iar deasupra, unde batrana locuieste intr-o camaruta, peretii sunt aproape daramati. Mai mult, sub tot acel teren exista o galerie veche a minei Paroseni, drept pentru care pamantul s-a lasat, iar casa s-a inclinat de greutatea
timpului si a golului din adanc. “Casuta asta a construit-o taticul meu. Eu m-am nascut intr-o camara langa paraul de langa curte. Si, taticu’, vazand ca are tot mai multi copii, a inceput sa o faca, pentru ca nu avea unde sa ne bage. Sub nou este galerie de carbune, iar demult tare, a venit la noi o doamna de la Combinat care ne-a spus sa ne mutam, dar nu am avut unde sa mergem toti. De-a lungul timpului, apa a venit la vale, peste noi si a inundat beciul. Uite, nici zidurile nu mai tin. Daca este sa mor in somn…Of, da’ mi-e asa de frica, am si cu inima de spaima, dar ce sa fac?!”, ne-a spus femeia, Ileana Parvulesc.
Tanti Ileana stie istoria locului si a trait mult aici. 
ªtia povestea mineritului din zona si are si o explicatie pentru care apa a ajuns sub casa sa, care a fost contruita in anul in care si ea s-a nascut. Toata aceasta poveste se pierde in negura timpului si a amintirilor pe care batrana le deapana. “Demult tare, sus, in deal, era o mina, Mina Forcos ii zicea, era a ungurilor, ca ungurii cu romanii erau impreuna. Apoi s-a inchis si acum este un tau mare cu apa, Taul fara fund ii zice. Apa a venit la vale si nu am mai avut ce face. Eu, copil fiind, nu stiam ce sa fac. Am avut grija de toti fratii mei si i-am tinut la scoala cat am putut”, a mai spus tanti Ileana.
In aceeasi curte cu tanti Ileana locuieste si sora sa cu sotul ei, la fel, doi oameni in varsta. Imaginea asupra casei si anexelor este una infioratoare. Apa care a venit din paraul de langa casa este peste tot. Casa si beciul sunt jumatate sub apa, iar lucrurile stranse de-o viata, acum zac inutile. Mormolocii sunt ca la ei acasa acolo, iar broastele sunt cu zecile. “A venit apa, pur si simplu. S-a intamplat anul trecut in martie si de-atunci nu am mai putut s-o scoatem. De atunci, din martie si pana in vara, am stat in casa asta in cizme de cauciuc. Seara imi dadeam jos cizmele din picioare, apa era pana la jumatate, apoi ma puneam in pat. Da, acolo am stat, cu broastele si sobolanii”, ne-a spus Ana Damian, sora lui tanti Ileana.
Terenul pe care sunt construite acele case se lasa mai ales din cauza galeriilor de exploatare din adancuri. Acum, insa, de cateva saptamani, familia Damian aduna steril de pe halda Minei Paroseni, pentru a asana terenul. Constructiile ridicate cu sudoare si sacrificii vor disparea, iar sterilul va nivela terenul. Dupa aceea, batranii vor sa construiasca la loc totul, daca vor avea cu ce. “Din cauza carbunelui este asa, pentru ca o trecut galeria pe sub casa, stratul 18, la 20 de metri, iar casa s-a lasat in jos”, ne-a spus si proprietarul Ioan Damian.
Viata este imprevizibila iar uneori ne surprinde sau ne doboara. Din pacate, insa, pe Valea Lupului din Paroseni, lucrurile nu se vor aseza prea curand in normalitate, ci printre muntii de steril si cu apa mereu gata de intrare inca de la poarta, aici normalitatea are o alta dimensiune.
Luiza Andronache
