O data cu infiintarea/ functionarea Complexului Energetic Hunedoara, toata baza salariala si drepturile minerilor vor fi regandite si renegociate. Actualul Ordin al acordarii facilitatilor minerilor dateaza din 1990 si are multe scapari care discrimineaza salariatii CNH.
Nemultumirile unor salariati din cadrul Companiei Nationale a Huilei Petrosani cu privire la gratuitatile pe care le pierd, pentru ca nu mai sunt racordati la reteaua de incalzire centralizata, sunt indreptatite. Acestia au invocat discriminarea pe principiul ”pentru unii muma, iar pentru altii ciuma”. Minerii spun ca nivelul lor de trai este mult mai scazut – din motiv ca au centrale termice de apartament pe gaz – decat colegi de-ai lor de
serviciu, care au sobe sau sunt racordati la termoficarea centralizata.
Asa este, doar ca minerii fac parte din lantul energetic pe carbune, iar in anul 1990, cand s-a emis actul normativ pentru acordarea alocatiilor de carbune si energie electrica, convertirea
s-a facut catre salariat in cele doua componente: carbune si energie si in nici un caz in gaz metan. Practic nu exista cadru legislativ pentru ca bonul de carbune sa fie inlocuit cu contravarea in lei a acestuia pentru ca salariatul sa nu fie discriminat pentru ca orasul sau nu mai are termoficare centralizata, asa cum este, spre exemplu, Petrila si Lupeniul.
Reprezentantii guvernelor trecute au pomenit ceva de schimbarea legislatiei. Ideea s-a vehiculat cu conditia ca aceste drepturi sa fi fost preluate de Ministerul Muncii, cel in sarcina caruia cade protectia sociala. Abia acum, deputatul PDL, Monica Iacob Ridzi, a facut o interpelare/ propunere in acest sens ministerului de resort. Acest lucru nu se va face, probabil, avand in vedere infiintarea Complexului Energetic Hunedoara, moment dupa care se va renegocia toata baza salariala si a drepturilor, daca acestea vor mai apartine de Ministerul Economiei sau de cel al Muncii.
Legislatia urmeaza sa fie schimbata odata cu infiintarea/functionarea Complexului Energetic, prilej cu care va trebui sa existe si legislatie in domeniu, spun reprezentanti ai guvernului si specialistii din sistem.
Mai mult, acesti specialisti plus cei cu competente in probleme de munca spun ca ”o solutie pentru pastrarea acestor drepturi in viitor se poate face printr-o asociatie de un anumit tip – si nu vorbesc de sindicate care au alta menire – din care sa faca parte minerii, si prin care sa solicite sau sa sesizeze eventuale discriminari din cauza vidurilor legislative. Exact cum sunt ONG-urile care lupta pentru o perturbare in domeniu. Salariatii, in general, trebuie sa exerseze in a-si apara
singuri drepturile prin a da solutii – dar niciodata de unul singur – si sa nu mai depinda direct de angajator, care are menirea de a da carbune si nu pentru a face protectie sociala”.
Mai exista o varianta care prevede ca aceste facilitati, mai precis contravaloarea lor, sa fie inglobate in salariul negociat pe viitor.
Ileana Firtulescu
