Cand vorbim despre pescari, primul cuvant care ne vine in minte e sinceritatea. Astia nu mint niciodata. Sunt de-o sinceritate debordanta. Daca-ti spun ca au prins un pestan de 15 kg, e clar ca bietul pestisor n-avea mai mult de un kil, hai doua, treaca de la noi…
Dincolo de gluma si de bancurile despre pescari care prind un peste de 80 cm (de la cap la coada) si de 95 cm de la coada la cap, pasiunea asta cu pescuitul e o treaba foarte serioasa. Pe cat de serioasa, pe atat de costisitoare. Sculele (la pescarii care „se dau scula”) costa mii de Euro, momelile sunt o adevarata arta, naditul se face doar pe baza de masterat etc, etc…
Cu gandul asta m-am dus, la invitatia vechiului meu amic Ionel Puscas la Deforu, un lac aparut pe locul unei cariere care dadea tarii carbune, ca sa fie-n lume cald…
Asociatia pescarilor „Lostrita”, care numara cateva sute de membrii a organizat un concurs, primul din acest an, asa, de primavara. Are balta peste. Complexul de agrement – amenajat ca la carte in mai putin de doi ani – ofera un cadru excelent de relaxare. Pentru doar 15 lei pe zi, poti sa dai la peste. E reconfortant, te face sa mai uiti de necazuri si de alte alea…
… Tragere la sorti pentru standuri, prelucrarea regulamentului, chestiile astea noi pentru mine, sunt tratate cu toata seriozitatea.
Oricum, organizarea a fost ireprosabila si pentru asta merita felicitari toti cei care s-au implicat: Puscas Ioan – Presedinte, Iovanel Marian – Vicepresedinte, Sibisan Adrian Gabriel, Boltea Nicolae si Tipter Lucian Tiberiu
Momentul de varf, dupa doua manse de pescuit, intre care s-au rotit standurile, a fost festivitatea de premiere. Iata si lista castigatorilor.
Preian Dumitru – I
Culda Mihaita – II
Atila Molnar – III
Ce mi-a mai placut este ca am vazut si multi copii, dovada ca „boala” e contagioasa.
Dar ce mi-a placut cel mai mult (si m-a facut sa mai merg si altadata) a fost borsul de peste pregatit „la cazan” de un demn urmas al maestrului Radu Anton Roman, doctor docent in ale bucataritului.
Ion Topescu, inginer printre bucatari si bucatar printre ingineri, secondat de adjutantul sau (nume de cod Manix) dupa un intreg ceremonial, au facut o ciorba de peste atat de buna, de-ti venea sa vorbesti cu ea cu „dumneavoastra”.
Una peste alta, or fi ei pescari (sinceri sau mincinosi…) dar au o pasiune frumoasa si stiu sa traiasca.Bravo „Lostrita”. Tine-o tot asa!
Mircea BUJORESCU
