In timp ce tot mai multi ciobani tind sa renunte la traditia oieritului, un tanar de 32 de ani din Petrosani, absolvent de scoli inalte s-a intors la traditii. A renuntat la viata tumultuoasa a marilor orase si a revenit pe plaiurile unde s-a nascut, pentru a se ocupa de pastorit.
Povestea de viata a lui Marcu Dimitrie Jura poate fi cu usurinta subiect de roman si pilda pentru multi dintre noi. Tanarul se trage dintr-o familie de oameni de seama, cu carte din Jiet si a avut posibilitatea de a studia in mai multe centre universitare din tara.
S-a apucat de filozofie, psihologie si si-a pregatit lucrarea de doctorat, dar pana la urma a gasit la Sibiu, ceea ce i se potrivea si a devenit absolvent al facultatii de sociologie-etnologie. Nu era nicio problema pentru el sa ramana mai departe la oras, mai ases ca existau suficiente alternative, dar nu a putut da satul natal pe tumultul aglomeratiilor urbane, indiferent de cum s-ar fi numit acestea. si a ales oieritul, principala meserie a bastinasilor din Valea Jiului inca de pe timpul dacilor si care acum aproape a pierit.Marcu Jura n-a renuntat in intregime la viata moderna. Chiar daca se simte liber si implinit in varf de munte, pe unde-si duce turma de peste 200 de mioare, poarta cu el si cheia catre modern. Un laptop cu conectare la internet, care-i da posibilitatea de a fi la curent cu ce se intampla in jurul lui si pe care-l foloseste ori de cate ori mioarele pasc linistite. Nu e un moft, ci o necesitate, spune tanarul. „Am ajuns la laptop mai mult nevoit, e o necesitate, daca nu esti informat azi, poti spune ca nu esti un om liber. Am invatat din scoala sa lucrez pe calculator si diferenta este ca-ti permite mobilitate un laptop”, spune barbatul.
D oar batranii si turistii se mai mira!
Satenii din Jiet sunt familiarizati cu tehnica si nu se mai mira cand il vad cu laptopul in brate. Pentru cei pe care-i intalneste in varf de munte este o noutate, ca si pentru cei batrani. „Satenii nu cred ca mai e o curiozitate, mai toti au calculator, daca nu laptop. Cei mai batrani se mai mira. Cei mai tineri nu mai fac legatura dintre oi si laptop, pentru ca au renuntat la activitate”, spune Jura. O legatura este insa intre pastorit si tehnologie, pentru ca Marcu Dimitrie Jura face cunoscute toate locurile prin care umbla cu mioarele si are pentru fiecare o povestioara.
Tine un blog numit „Decebaluirea”, pe care-si posteaza povestile din viata momarlanilor si ar vrea sa faca la Jiet un muzeu interactiv al momarlanilor. Are deja si terenul pe care urmeaza sa fie amplasat muzeul, despre care spune ca nu e doar unul in care oamenii pot vedea cum traiesc momarlanii, ci mai ales unul care sa le arate ce si cum sunt ei, un loc in care, daca vii cu sufletul deschis, poti sa cobori spre inceputurile acestui neam si spre bucuriile simple. „Postez pe blog, cand am vreme, cum e viata de la munte. Postez si despre istoria si oamenii locurilor in care traiesc. Asta urmaresc, sa am un blog cu caracter inedit si cei care-l vad sa invete ceva despre aceste locuri”, spune tanarul. Marcu Dimitrie Jura este mult mai mult decat un cioban, are o diploma universitara, scrie poezii si pregateste un roman, dar ceea ce cu adevarat il implineste este pastoritul.
Carmen Cosman
