Cele peste 200 de concursuri la care a participat constituie pentru Andrei Popa o experienta bogata la cei 12 ani: succes, dar si realitati dure, roade ale muncii, dar si nedreptati, teste, evaluari si autoevaluari, munca – uneori cat nu poate duce un om mare…
Un zambet ghidus ii lumineaza in permanenta chipul. Este o combinatie rara intre figura unui tocilar si a unui nazdravan care pare sa ”coaca” in permanenta o nazbatie, ceva intre boem si calculat. La cei 12 ani, Andrei Popa, din Petrosani, are un palmares cat altii o viata, trairi, bucurii, tristeti si razvratiri, dar si munca multa ”luata cate trei”, asa, in joaca si cu vise cat pentru sapte vieti.
A castigat zeci de concursuri si festivaluri nationale si internationale cantand, jucand in filme, participand la emisiuni ale televiziunilor centrale, dar si obtinand premii la concursuri scolare de matematica, engleza etc.
La sase ani, premiat national
De cand se stie a facut muzica, la modul serios, desi tatal sau a dorit doar sa testeze talentul fiului pentru pian pentru ca isi dorise acest lucru pentru sine, dar ”nu i-a iesit”. Profesorii l-au recomandat ca avand ureche muzicala. Asa a inceput totul…
”Am inceput, asa, in joaca, la 4 ani pianul cu prof. Camelia Ilina, iar la 5 ani – canto cu prof. Eugen Munteanu. Mi s-a spus ca am talent. Nu, nu este o corvoada pentru mine, ci o placere. Inainte de concursuri am emotii, un pic, si cred ca asa este normal. Dar asta pana ajung pe scena. Acolo sunt in largul meu” – povesteste Andrei.
La sase ani, a castigat primul concurs de gen, pe plan national.
”Si noi am fost surprinsi de evolutia lui Andrei. Am zis ca este bine sa stie putina muzica, respectiv pian, mai ales ca sotul si-a dorit sa cante la pian. Apoi profesoara ne-a spus ca are ureche muzicala, asa am ajuns in anul urmator si la canto. Noi, ca parinti il sustinem in tot ceea ce-si doreste.Este foarte greu sa tinem ritmul, pentru ca a participa la festivaluri si concursuri, mai ales la cele internationale, inseamna costuri foarte mari. Nu i-am impus niciodata sa faca un lucru. Este alegerea lui. Dar si scoala, educatia este foarte importanta pentru ca maine-poimaine poate alege sa faca altceva” – povesteste mama lui Andrei, Marta Popa, o femeie calda, cu chip luminos.
”Ce este mai de pret, decat sa lasi un OM in urma ta”
Andrei este elev in clasa a V-a, la Colegiul National ”Mihai Eminescu” Petrosani si este un copil ca toti ceilalti. Face boacane, ii place mult sa cutreiere orasul cu bicicleta, ii place si calculatorul care, recunoaste, uneori devine un drog, dar ii place cu adevarat sa cante, pentru ca exerseaza ore in sir. L-am intrebat daca nu isi doreste sa se joace mai mult, sa zburde asa cum o fac baietii la varsta lui.
”Dar am prieteni si mergem cu bicicletele, vara iesim pe afara, dar nu prea ne jucam, ci facem cate ceva. In iarna asta am invatat sa schiez. Exersez pentru ca imi doresc sa devin un artist renumit si pentru asta trebuie sa fiu cel mai bun si acum, dupa atatea concursuri, am invatat ca asta este important si asta imi doresc” – spune hotarat Andrei, dar fara sa-i dispara de pe buze vesnicul zambet.
A fi artist inseamna faima, bani si consecintele, uneori placute alteori neplacute, ale lumii artistice. Cand gusti succesul de mic, cand goana dupa bani si glorie este mai mare ca goana dupa consolidare in valoare, vine un moment cand totul se naruie ca un
castel de nisip. Cu alte cuvinte, faima te poate face din om neom daca nu exista jaloane solide dupa care sa-ti traiesti viata. Aici, si la aceasta varsta, rolul parintilor este esential.
”L-am insotit in toate momentele cu sfaturi si cu inocularea ideii de valoare, de munca multa chiar daca exista talent. Eu ca mama, recunosc ca imi doresc sa devina un artist renumit, dar daca alege altceva, noi ii vom sta alaturi. Pentru a pune in valoare un copil trebuie sa investesti iubire, atentie sporita, timp, cunostinte, conditii. Investitia in copii este cea mai valorosa investitie, pentru ca lasi cu adevarat ceva in urma ta. Si ce este mai de pret, decat sa lasi un OM…” – spune transfigurata, cu ochii umezi, mama lui Andrei.
”Finantistul” dintr-a V-a
Cele peste 200 de concursuri la care a participat constituie pentru Andrei o experienta bogata la cei 12 ani: succes, dar si realitati dure, roade ale muncii, dar si nedreptati, teste, evaluari si autoevaluari. L-am intrebat pe Andrei ce simte cand este pe scena si cum de isi pastreaza zambetul.
”Din toate astea am invatat multe. Lumea artistilor e dura, pentru ca este concurenta mare si multi sunt buni. Cand ma urc pe scena ma gandesc la Fuego, pentru ca imi place atitudinea lui senina si pentru ca el canta live, nu inseala publicul. Dar cel mai mult ma gandesc ca trebuie sa fiu cel mai bun, de fiecare data, ca sa ajung ceea ce-mi doresc, un artist renumit”- vorbeste cu intelepciunea unui om mare, Andrei Popa.
Premii ca Grand Prix – Polonia, Marele Premiu – Festivalul National Voci de Copii, Aninoasa, Marele Premiu – Festivalul National Batca si Portativul Veseliei, Craiova, Mini Mister World 2007, vice Mini Mister World 2009 etc., roluri in filme muzicale alaturi de artisti de renume, rol principal in videoclipul ”Dans Tribal” etc., etc.
Pentru ca isi doreste cu adevarat sa devina the best in domeniu, Andrei este foarte calculat, un adevarat ”finantist”, dispus sa renunte la micile placeri, firesti pentru un copil. Fiecare bant primit pentru cheltuiala, cu diverse ocazii, de la parinti sau cei din familia sa, este strans cu grija pentru a-si achizitiona aparatura necesara unui artist, respectiv microfoane, mixere…
Ca multi alti tineri, Andrei Popa este prea putin promovat si pretuit de cei din Valea Jiului si din judet carora li se pare ca – specific romanilor – cei de langa tine nu pot fi cei mai buni, chiar daca o lume ii recunoaste, iar marile trofee castigate ii recomanda.
Radoiurile nu ii au in play-list, televiziunile nu au spatii pentru copiii care s-ar putea sa nu faca audienta, iar autoritatile se multumesc sa spuna: da, stiu, felicitari!
Este o meteahna generala sa ii apreciem doar cand sunt gata afirmati, cand sunt in plina glorie, dar cu ce sacrificii! Singuri, ca si cand nu apartin acestor locuri, comunitatii in care traiesc.
Ileana Firtulescu
