Mai tineti minte sloganul ala comunist „Totul pentru om si nevoile sale!”? Bine-bine ca – si pe atunci – romanul sugubat a gasit repede bancul, transformand lozinca in „Totul pentru Omul (adica Ceausescu) si nevoile sale”. Ma rog, ideea era ca trebuie sa avem grija de oameni, care au si ei nevoi. Ce traim din 90 incoace seamana a falsa preocupare. Gata cu grija, ce suntem noi, stat social? Asa am ajuns la concluzia ca, daca n-ai tu grija de tine, n-are nimeni! Va voi oferi astazi doua exemple, rupte din realitate. Am scris rupte din realitate, nu rupte de realitate fiindca personajele sunt reale.
Consumul excesiv de „transe”, poate determina cresterea burtii
Stiti cat tam-tam s-a facut pe tema „transelor” de plata a disponibilizatilor. Oamenii aveau dreptate. Pana la urma, mai cu vorba buna, mai cu niste Dumnezei aruncati prin curtea CNH-ului s-au platit. Nu stiu altii cum sunt, dar eu am avut curiozitatea de a studia cativa disponibilizati si dupa ce-au iesit din campul muncii.
Inainte de a face un portret-robot, va pot spune ca pentru unii chiar a fost un moment greu, aproape de drama. Luni de zile – uneori si mai mult – volens-nolens – la ora 3.30 – 4.00 dimineata se trezeau si umblau cantauri prin casa. Chiar daca se culcau dupa miezul noptii, sau beleau ochii la bazaconiile lui Dan Diaconescu Direct, fara sa le sune ceasul ei se trezeau. Pana sa-si dea seama ca nu trebuie sa mai mearga la sut, le „sarea” somnul!
Asta ar fi doar una din schimbarile petrecute in modul de viata, sau, cum ar zice aia mai destepti, in bioritmul lor. A doua – si cea mai grava – lasa deja urme. Cunosc cativa oameni, care, in numai 3 luni, au ajuns de la 80 de kg la 120! Dincolo de nemultumirile nevestelor, au inceput chiar si ei sa se uite in oglinda, dupa baie, si sa-si zica-n barba: „Sunt atat de gras, ca nici eu nu m-as culca cu mine!” Noroc cu economia de piata. Zilele trecute, unul dintre acestia (nu-i dau numele, persoana importanta, imi e si drag si mai are si o palma grea!) mi-a povestit cum rezolva problema.
Nu, nu mananca mai putin si nici nu bea halbe mai putine. Traim in secolul XXI, ce dracu! Asa ca s-a inscris la un club de body-building, unde face forta si exercitii de fitness. Ieftin, doar 60 de lei pe luna, are si legitimatie (vezi foto sus), ce vorbesti frate, meserie! Cand il vad ca bea apa plata cu lamaie, se duce la sala si nu-i scade deloc burta m-apuca rasul. Du-te, tata, la sala, dar mai bine te-ai duce pe la ai batrani sa dai cu sapa. Ala tratament pentru slabire!
Ai, n-ai mila, dai 80 de bani. N-ai schimbat, iti da restul…
Despre lumea cersetorilor s-au consumat oceane de cerneala. Clasicii francezi ne-au zapacit adolescenta cu romanele lor „Mizerabilii”, sau „ Misterele Parisului”. E o alta lume, un alt univers, greu de patruns si mult mai greu de inteles, chiar mai greu de priceput decat doctrinele partidelor politice.
Nu discutam despre legea care interzice cersetoria. Pe lumea asta exista multi oameni necajiti si inca mai sunt si oameni cu mila. Numai ca, sub masca unui cersetor urgisit de soarta se poate ascunde o fiara de om, sau un escroc desavarsit. De-aia trebuie atentie. Mai zilele trecute, prin centrul Petrosaniului bantuia o cersetoare care solicita o suma fixa. „Dati-mi si mie 80 de ani, sa iau ceva de mancare, trai-v-ar familia!” Sub ochii mei s-a petrecut o scena destul de hazlie. Un cetatean a scos un leu, i l-a dat si i-a cerut restul. Cum si cersetorii au facut deja ceva cursuri de marketing si management, miloaga a bagat mana la tescherea si i-a dat rest 20 de bani. Poftim cultura! Sa mai zica cineva ca-n Romania nu mai exista corectitudine!
Ce v-am spus? Uite doua intamplari – aparent fara nici o legatura – care dovedesc ca oamenii raman oameni, si cand se ingrasa, si cand cersesc. Se respecta, adica, pentru ca, daca nu se respecta ei, nu-i respecta nimeni. Si daca ei n-au grija de ei, n-are nimeni…
Mircea BUJORESCU
