Crucea ridicatã cu mare dificultate, în anul 2003, pe vârful Rosia din Petrila, a fost furatã bucatã cu bucatã de culegãtorii de fructe de pãdure. Nu mai existã nici o bucãticã din fierul care a fost cândva o cruce de 8 m, ce putea fi vãzutã dinspre Petrosani si Petrila.
În anul 2003, Serviciul de Pompieri si Salvatori Montani de la Petrila – locul de unde a pornit SMURD în judet – sub conducerea doctorului Cãtãlin Popa, ridica, chiar înainte de Pastele acelui an, crucea de pe Rosia. Atunci echipa doctorului a urcat modulele crucii în spate, pe zona abruptã, greu accesibilã, pânã sus, în munte. Crucea a fost înfiptã adânc în trunchiul retezat al unui copac. Si pentru cã acel trunchi de copac a putrezit în timp, crucea s-a înclinat pânã aproape de sol.
Cu nostalgie si cu drag de fapta de atunci, dr. Cãtãlin Popa povesteste despre însufletirea voluntarilor si despre motivul ridicãrii acelei cruci.
”În sâmbãta Pastelui din 2003, s-a montat… 13 voluntari de-ai nostri, de la Petrila, au dus crucea, de 8m/5m, pe brate pânã pe Rosia. S-a plecat miercuri, dupã ce preotul din Brãtianu a sfintit-o. Este fãcutã din module. Sâmbãtã, în ajunul Pastelui a fost gata. De ce am fãcut-o? Nu stiu sã spun exact… Pentru sufletul nostru, al meu, asa am simtit noi cã trebuie sã facem. Crucea aceea a fost fãcutã de inginerul Maris la solicitarea viceprimarului de atunci, Drãghici, cãruia îi cerusem sprijinul. Maris era plecat în Maramures atunci, dar a acceptat cu plãcere, iar crucea are
elemente specifice, maramuresene” – spune dr. Cãtãlin Popa, coordonatorul la Asociatiei Search and Rescue Service (SARS) România, Vulcan, dar care locuieste la Petrila.
Ajuns a doua oarã în acestã varã în vârful Rosia, petrileanul Rudolf Stepanek împreunã cu cei doi fii ai sãi, nu au mai gãsit nici o bucatã din respectiva cruce.
”În urmã cu douã luni încã mai era, dãrãpãnatã ce-i drept. Dar duminica trecutã (22 septembrie – n.n.) nu mai era nimic din ea. Sigur fierul crucii a fost furat de culegãtorii de fructe de pãdure si de ciuperci pentru cã rãmãsese numai postamentul ãla înfipt într-un lemn” – a declarat Rudolf Stepanek.
Intentia doctorului Popa era ca anul trecut sã reconditioneze si sã consolideze acea cruce care strãjuia deopotrivã Petrila si Petrosaniul. Nu a fost sã fie. Dar în primãvara urmãtoare va încerca sã mobilizeze fortele necesare unui asemenea demers în conditii extrem de vitrege, un traseu abrupt, unde resursele sunt inexistente…
”Nu am reusit anul acesta. Situatia este destul de complicatã. Dar sper s-o facem în primãvara urmãtoare… Gânditi-vã cã doar o piesã, un modul al crucii a fost cãratã de 13 oameni, zona este extrem de abruptã. Trebuie sã vorbim cu oamenii din zonã, cu momârlanii, sã participe la aceastã actiune, sã ne ajute pentru a cãra în munte cele necesare, cu caii. Nu existã nici o resursã de apã ca sã faci betonul postamentului. Vã dati seama cât efort implicã nefiind o zonã mai prietenosã pentru asemenea scop. Pe de altã parte, în asta stã frumusetea faptei. Ne vom organiza si mobiliza din timp si vom repune acea cruce la locul cuvenit” – a declarat dr. Cãtãlin Popa.
Am descoperit un comentariu al unui voluntar crodincios acestor cauze, Sorin Csaki, participant la ridicarea crucii în 2003, care, de departe, de prin Italia, comenta, cu circa doi ani în urmã, despre colegii sãi pe un site de socializare: ”Sunt oameni simpli care au îndurat frig, foame, sete… acolo este si sufletul meu”.
Ileana Firtulescu
