Am un prieten, care referindu-se la un… „fost prieten” – decreta: „Asta nu e om, e doar o forma de viata!”. Expresia asta m-a urmarit multa vreme si inca ma bantuie pe circumvolutiunile creierului. Omul e om, orice s-ar zice! Cu bune, cu rele, cu minte-n cap sau doar dotat cu un cap doar sa nu-l ploua-n gat. Tot om e.
Asta cu „forma de viata” nu-mi da pace. Orice se misca, respira, se hraneste, creste sau descreste e o anumita forma de viata.
Omul se detaseaza de celelalte vietuitoare, intrucat dispune de un instrument maret – vorbirea. Cu alte cuvinte, comunica – prin viu grai – cu toti ceilalti oameni. Nu ciripeste (ca pasarile), nu urla (precum lupii), nu rage (asa, ca magarul), nu schelalaie sau latra (cum fac cainii), etc. Fata de celelalte numeroase „forme de viata”, dispune asadar, de sute de mii de cuvinte, prin care se poate face inteles. Pe care (cuvinte) le poate si scrie – in diferitele limbi ale lumii, pe care ne-a lasat Dumnezeu sa le vorbim si sa le intelegem pe lumea asta.
… Tocmai aici este „fondul problemei”. …Suntem oameni – inzestrati cu darul (si harul) gandirii, sau suntem doar… „forme de viata”? In afara de faptul ca vorbim, ca scriem, in fond ce facem? „Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul saracacioasa, fiindca nimiceste!”, scria Titu Maiorescu.
Ce cuvant dur: nimiceste. Nu are rost sa va spun ca – in ultima perioada – intamplarile cotidiene, viata, pur si simplu, ne nimiceste. Daca forma ar avea si fond, la toate mizeriile pe care le traim zilnic, n-am raspunde invariabil: „Noi ca noi, dar ce vor face copiii astia?”. Daca forma ar avea si fond, mai marii zilei nu ne-ar trata ca pe niste „forme de viata”. De asta, ii spun prietenului de la inceputul acestor randuri: „Da, frate, toti suntem niste forme de viata! Fara fond(uri) si fara fond.”
Poate doar Fondul Monetar International, celebrul FMI, sa ne mai trezeasca la realitate. Desi, in fond, ma cam indoiesc… si, niciodata, nu ma indoiesc, pana nu ma aplec. Daca m-ai inteles, cititorule, ma aplec in fata ta!
Mircea BUJORESCU
