O idee transmisã peste generatii ca povatã si mai ales ca experientã, este aceea cã viata trebuie privitã si chiar este diferitã de la o vârstã la alta. La 20 de ani lumea este a ta, viitorul îti surâde mai luminos decât soarele într-o zi seninã de varã, iar încrederea în fortele proprii aproape cã poate misca muntii din loc.
Dorintele sunt intense, arzãtoare si tin în principal de actiunile si lucrurile de scurtã duratã. La 30 de ani, viata devine putin mai asezatã. Nebunia tineretii se manifestã mai putin zgomotos, iar planurile se fac cu bãtaie lungã. Dorintele sunt mai pragmatice, iar viitorul se contureazã pe un termen lung. Atunci apare nevoia de apartenentã si implicit dorinta unui cãmin, a unei familii, a unei stabilitãti emotionale, materiale si sociale. La 40 de ani, din punct de vedere psihologic, deja putem trage câteva concluzii despre viatã, despre sansele care ne-ar fi putut face într-un fel sau altul, dar pe care le-am ratat. Atunci, parcã timpul nu mai tine cu tine si începe o goanã nebunã, parcã în ciuda ta. Tot ceea ce nu ai reusit sã faci, vrei, îti doresti cu ardoare si alergi. Alergi contratimp si împotriva firescului aproape. Vârsta de 40+ aduce dupã sine o dorintã si mai nebunã de a te simti tânãr si parcã vrei sã mai gusti putin din abandonul fãrã griji al zilelor din trecut. Viteza simturilor de la a doua tinerete se mai diminueazã odatã cu vârsta de 50 de ani. Atunci, viitorul pare mai cursiv, asezat, iar dorintele proprii nu mai sunt pe primul plan. Copiii, nepotii si gândul de a le oferii tot ce-i mai bun, tot ceea ce nu ai avut tu, primeazã. La 60 de ani, gândul pensionãrii si al beneficiilor, dacã este cazul, este aproape cel mai pregnant. Se instaleazã ideea unei bãtrâneti linistite, fãrã griji materiale.
Ce îsi doresc bãtrânii si cine îi mai întreabã…?!
Ideea de a transpune aceste idei într-un material de presã scris a venit dupã ce am participat la aniversarea unei doamne aflatã la venerabilia vârstã de 79 de ani. Doamna Tanta din Petrila a avut viatã bogatã, cu zile pline si experiente din care noi, cei tineri, nu avem decât de învãtat. Însã, în toti anii domniei sale, greu de numãrat, fãrã sã mai vorbim de trãit, ea niciodatã nu a fost surprinsã. Luatã prin surprindere de-a dreptul, în modul acela plãcut, emotionant. Parcã mereu a stiu ce are sã urmeze si s-a pregãtit. Fire pragmaticã toatã viata, a fost prevãzãtoare si echilibratã. Anul acesta, însã, ultimul împlinit din categoria celor 70, ei bine, prietenii, cunoscutii si vecinii, s-au tot gândit ce ar putea sã-i facã drept cadou simpaticei doamne. Surprizã!
“Prietenii care puteau sã-mi omoare mama…”
Timpul nu stã în loc, orele zboarã, minutele parcã nici nu mai conteazã… Este o zi linistitã de toamnã la Petrila. Soarele strãluceste cu blândete, iar vântul adie lin. Este crizã de timp, însã. Doamna Tanta este convinsã cu greu sã iasã din casã si sã stea în curte. Înãuntru se plãnuieste ceva. Cunoscutii au complotat pentru o petrecere surprizã, o experientã prin care femeia nu a mai trecut niciodatã. Se face curãtenie, vecinele pregãtesc de zor tortul, se comandã pizza, invitatii se pun pe drumuri. Este ora 16:00! Peste 10 minute, organizatorii si-au propus sã o surprindã pe aniversatã. Cei 8 complici ajung la casa bãtrânei. Ea este undeva afarã, în curte. Prietena care îi poartã de grijã femeii de-abia o convinge sã urce trepte interioare si sã intre în sufragerie, acolo unde noi aveam baloane, tort, sampanie pentru copii si multã emotie în suflete. Venerabila doamnã se lasã greu, însã. “ Ce mã zoresti asa, ce ai tot avut azi? ” , exclamã doamna Tanta . “ Ce dacã au venit vecinii la noi, au mai fost”, continuã ea. Mai lipsesc câtiva pasi si intrã în camerã. Surprizã! Prima reactie, nulã. Începem sã-i cântãm “ La multi ani”. Ea se apropie de mãsuta pregãtitã cu toate bunãtãtile si vede tortul. În mijloc troneazã o lumânare în forma numãrului 79. Luminã, este ziua ea, oamenii aceeia ei îi cântau La multi ani, pentru ea au venit acolo! Nedumerirea i se instaleazã pe chip, dar ochii i se umezesc în acelasi timp. Niciodatã nu mai avusese parte de o petrecere surprizã, era prima. Cu vocea gâtuitã de emotie si cu un zâmbet abia îndrãznit în coltul gurii, se uitã la tort. “ Vã multumesc tuturor, este o surprizã deosebitã, nici nu mã asteptam. Dar totusi, dacã fãceam infarct?!”, a exclamat doamna Tanta.
Si dupã ce petrecerea a început, pizza a sosit, tortul s-a tãiat, iar sampania s-a desfãcut, mânatã de curiozitatea tipic jurnalisticã, dar mai ales cea de naturã psihologicã, am îndrãznit sã pun o întrebare. “ Dupã ce ati avut atâtea lucruri, ati trecut prin multe si ai vãzut cât multi oameni în douã vieti, poat
e, ce vã mai puteti dori la vârsta asta?” Tãcere! Dupã 10 secunde de cugetare, domna Tanta spune : “Nu stiu ce sã-mi mai doresc, ce as mai putea sã vreau. Sãnãtate, atâta timp cât mai am de trãit, dar cel mai mult vreau sã vinã fata mea acasã. Mi-e dor de ea!”
De mentionat este faptul cã fata era plecatã din tarã la acel moment, la o nuntã în Marea Britanie. Dupã circa douã zile, dorinta sãrbãtoritei de 79 de ani s-a împlinit. Fata a venit acasã, impresionatã de prietenii si cunoscutii care au organizat o petrecere surprizã mamei sale, chiar si în lipsa ei. “Sunt un om extrem de bogat!! Prietenia este CEVA ce nu am regasit exact si complet in niciun citat al celebritatilor… Am lipsit de acasa, dusa peste mari si tari, dar prietenii stiau ca mama mea e nascuta in aceeasi zi cu sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului si i-au facut o surpriza, gest care mi-a taiat mie respiratia cand am aflat, iar mamei mele o emotie atat de puternica incat a fost in pragul infarctului…”, a scris Ileana, fiica doamnei Tanta, pe un site de socializare.
Luiza Andronache
