16 ani de la disponibilizãrile masive. În luna august se împlinesc 16 ani de când aproape 20 mii de mineri au pãrãsit sistemul. Decizia disponibilizãrilor masive a fost luatã de guvernul Conventiei Democrate condus de Victor Ciorbea, din considerente economice, mineritul fiind considerat atunci prea costisitor, ca si acum.
Cu bani de la Banca Mondialã, care sã le compenseze pierderea locului de muncã, minerii din Valea Jiului au fost invitati sã se înscrie de bunã voie în programul de disponibilizare, despre care nimeni nu stia mai mult decât cã îti aduce dintr-o datã câteva milioane bune. Asa au si fãcut. Zeci de mii de mineri s-au înscris pe acele liste si au pãrãsit sistemul, unul cre pânã atunci le-a adus o stare de sigurantã financiarã, chiar dacã însã siguranta zilei de mâine era mereu sub semnul întrebãrii.
”În luna august 2013 se împlinesc 16 ani de la masivele disponibilizãri din 1997 când începând cu lunile august si septembrie au fost disponibilizati peste 18.500 de mineri si alt personal conex din minerit, acest lucru aducând asupra întregi Vai a Jiului o strare de sãrãcie si marginalizare socialã. Aceste persoane care au plecat atunci si-au vândut forta de muncã ne mai putând sã se angajeze, ne mai beneficind de acele gratuitãti. Au luat banii din disponibilizãri si în acea perioadã statul a aruncat pentru plata acestor disponibilizãri peste 5000 de miliarde. Acestia si-au cumpãrat aparaturi electronice, mobile iar ca apoi peste o lunã de zile ne mai având bani pentru a se întretine sã o vândã pe nimic la colturi de stradã”, povesteste Paul David.
Efectele sociale care au urmat acestui val de concedieri au depãsit cu mult previziunile Guvernului, sistemul de asigurãri sociale fiind si el luat pe nepregãtite. Fostii mineri si-au luat banii, i-au cheltuit însã fãrã a se mai angaja. Dupã 20 de ani în subteranele pãmântului le ajunsese munca la os.
”În 1997 guvernul de atunci condus de Victor Ciorbea a fãcut aceasta disponibilizare fãrã a crea alte alternative pentru cei disponibilizati. Sunt multi dintre cei care s-au disponibilizat atunci si care nu si-au mai gãsit locuri de muncã pânã aproape în prezent”, mai spune David.
Urmeazã noi valuri de disponibilizãri în Valea Jiului. Situatia este ca acum 16 ani, nu se creeazã alternative pentru ortacii care pânã în anul 2018 vor pãrãsi sistemul.
”Considerãm cã acest val de peste 500 de disponibilizãri din cadrul SNIMVJ vor influenta în continuare Valea Jiului unde lipsa locurilor de muncã este foarte strigenta. Acesti tineri care termina diferite scoli, chiar si facultãti nu au locuri de muncã”, mai spune fostul miner.
Între timp, oamenii din Valea Jiului s-au împãcat cu gândul disponibilizãrilor, care continuã si în prezent si au acceptat faptul cã mineritul devine istorie, încet, dar sigur. Din pãcate, lipsesc si acum alternativele pentru miile de oameni fãrã un loc de muncã, care s-au sãturat sã mai astepte investitorii de cine stie unde.
Dacã în primii ani de la Revolutie, în minele Vãii Jiului lucrau peste 45.000 de oameni (în 1977, numãrul lor fusese de aproape 90.000), în prezent au mai rãmas aproape 8000 de mineri. Aproape 20.000 de mineri au cerut sã fie disponibilizati numai între anii 1997 si 1999. Au primit salarii compensatorii, iar sumele obtinute erau considerate la acea vreme drept mici averi. Multi dintre ei si-au vândut apartamentele în schimbul unor plãti derizorii si au plecat din Valea Jiului spre locurile natale: satele din Moldova, Oltenia, Dobrogea. Se spune cã în vremea disponibilizãrilor, locuintele unor fosti mineri care urmau sã plece din Vale erau vândute chiar si pe câte o ladã de bere. Alti ortaci au rãmas fãrã nimic în doar câteva luni de la acceptarea disponibilizãrilor. Putini au fost cei care au stiut sã îsi foloseascã banii astfel încât sã prospere.
Monika BACIU
