Masivul Retezat ascunde comori nebãnuite, dar ele se lasã dezvãluite doar celor care au curajul sã ia muntele în piept ca sã le descopere. Cãrãrile abrupte de munte duc înspre locuri binecuvântate de Dumnezeu, ascunse în inima Retezatului, unde sãlbãticia se împleteste cu peisajele de o frumusete rarã, adevãrate minuni ale naturii.
Unul dintre locurile ce trebuie mãcar o datã vizitat de orice iubitor al muntelui este Tãul Tapului, un lac Glaciar ascuns de peretii stâncosi ai masivului retezat, unde linistea este strãpunsã doar de fluieratul marmotelor care anuntã prezenta omului în acest colt de rai La Tãul Tapului se poate ajunge de la vest pe traseul Lacul Bucura – vf. Peleaga (2.509 m) – vf. Pãpusa Mare (2.508) – Portile Închise sau urmând un traseu de la nord la vest, respectiv cabana Pietrele – Valea Galesul – Portile Închise, de la nord Cabana Baleia – urcând pe vale pânã în circul glaciar unde se aflã tãul. Un alt trtaseu care duce aici pleacã de la Est de la Cabana Buta – Plaiul Mic – Vf. Custura – Vf. Pãpusa – pe sub Portile Închise. «Sunt trasee obositoare pentru turistul neexperimentat, care totusi trebuie sã aibã la el echipament obligatoriu tehnic alpin, iar pentru a le parcurge în deplinã sigurantã ar fi indicatã închirierea unui ghid montan», povesteste Sorin Sanda, salvamontist si montaniard experimentat. Apa din Tãul Tapului îsi croieste, mai timid sau mai îndrãznet, drum cãtre vale, pentru ca la un moment dat sã se contopeascã cu pârâul ce curge din Tãurile Custurii, exact pe traseul unuia dintre marii ghetari care se gãseau aici cu milenii în urmã, între vf. Mare, Portile Închise, Pãpusa Mare, Pãpusa Micã, Vf. Custura si Vf. Lãncita. Pentru cã zona este retrasã si nimeni nu le stricã linistea, la Tãul Tapului
si-au fãcut cuib marmotele, proaspãt iesite din hibernarea iernii, care se bucurã de cãldura soarelui pe crestele montane. Acum încep un ritual aparte de împerechere, asa cã prezenta omului nu le este pe plac si se fluierã una pe alta, pentru a anunta intrusii.
Au venit în Retezat acum 40 de ani
Specialistii spun cã, în anul 1973, în Parcul National Retezat o echipã de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotã alpinã provenitã din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în cãldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate vãile si cãldãrile glaciare de sub saua Custurii, pânã în cãldarea lacului Zãnoaga. Acum se simt acasã si în Cãldarea Bucurei, iar oamenii au îndrãgit micutele rozãtoare, chiar dacã al început au fost deopotrivã speriati si contrariati, pentru cã nu mai vãzuserã niciodatã astfel de « sobolani uriasi”, cum erau numite marmotele. Marmota apartine familiei Sciuride, trãieste în zonele muntoase din centrul si sudul Europei, la înãltimi cuprinse între 800 si 3200 metri, mai ales în regiunile vestice si centrale ale Alpilor, precum si în Carpati. O marmotã alpinã poate cântãri între 4 si 8 kg si are o lungime cuprinsã între 42 si 54 cm, dar fãrã coada care mãsoarã în medie 13-16 cm.
Blana are culoare brunã sau cenusiu închis pe partea dorsalã, iar ventral este galben roscatã, coada – in ultima ei portiune – fiind negricioasã. Acest animal este adaptat pentru viata în vizuini, pe care si le sapã singur. Marmota alpinã se hrãneste cu plante cu tulpinã moale, frunzele si florile ierburilor, dar si cu insecte, pãianjeni si viermi. Este un animal care isi desfãsoarã activitatea doar în timpul zilei. îi place sã stea la soare ore în sir, de aceea si vizuina si-o face pe versantii sudici ai muntilor. Pentru a se hrãni, iese din viziuna sa în diminetile si în dupã amiezele mai rãcoroase. La sfârsitul verii, membrii mai bãtrâni ai grupului carã în vizuinã ierburi uscate pentru a cãptusi si a închide cu acestea intrãrile.pe la sfârsitul lunii octombrie se retrag sub pãmânt, pentru a-si începe somnul de iarnã. Îsi pregãtesc vizuini separate, care sunt de obicei mai mici dar mai adânci, unde transportã o cantitate mare de fân. Dupã începerea hibernãrii rãmân în aceastã stare sase luni. Pentru ele, retezatul este deja o casã confortabilã, mai ales cã pe o bunã bucatã se întinde Parcul National, care are reguli clare pentru turisti, asa încât linistea de aici este arareori deranjatã.
Carmen Cosman
