Tomi Coconea, reprezentantul României la competitia de andurantã din Alpi, a explicat, vizibil emotionat, cât de greu a fost. Campionul nostru a fost primit la primãria din localitatea natalã cu aplauze, iar sala de ceremonii a fost plinã de fanii îmbrãcati în tricourile inscriptionate cu numele sãu.
Primirea în orasul natal a fost una între prieteni si, asa cum a declarat si Tiberiu Iacob Ridzi, primarul din Petrosani, Tomi rãmâne campionul nostru. De altfel, primarul a lansat ideea de a-l invita pe Maurer în Parâng ca sã îi arãtãm noi cât de pregãtit e Tomi Coconea, cel care, asa cum a declarat chiar el, era asteptat de austrieci cu Tricolorul în mâini. „Vã lansez ideea unei competitii, pe care sã o facem aici, în Parâng, si sã îl invitãm pe Maurer aici ca sã arate ce poate. (…) Efortul pe care l-ai depus e inuman si cred cã vor trece multe gerenatii de-a lungul timpului ca, din România, nu din Valea Jiului, sã mai fie un omde valoarea ta”, a spus în deschiderea evenimentului, Tiberiu Iacob Ridzi, primarul din Petrosani.
Toma a alergat si a zburat 12 zile în Alpi, unde vremea a fost infernalã, a înfruntat frustrãrile si a mers mai departe cu gândul la faptul cã era competitorul cu cele mai multe vizualizãri. În plus, a fost si singurul care a aterizat pe salteaua de finish, iar din cauza vitezei cu care alerga la vale, GPS-ul îl dãdea ca zburând. Asta recunoaste si cel care l-a însotit în aceastã competitie si care spune cã atât de repede se misca, încât echipa sa nu îl putea ajunge din urmã. „Toatã lumea îl stia ca omul care aleargã, care dãrâma statisticile.
El a zburat 70% din traseu si restul a alergat. (…) Ne era nouã greu sã îl ajungem cu masina. La finish, la alergarea de aproape 170 de m, pe statistici, dacã ati vãzut, arãta un zbor de 37 de km, dar defapt el alerga atât de tare la vale, încât îi arãta în zbor, aparatura”, a spus Adrian Miclea, cel care a fost alãturi de Tomi tot timpul.
Tomi Coconea a ajuns la Petrosani duminicã noaptea, iar la ceremonia sa de primire a declarat cã deja se pregãteste pentru viitoarea competitie de acest fel.
Cu un nod în gât, Toma a explicat unde a gresit si unde nu a riscat în aceastã competitie si nu a uitat sã le multumeascã celor pe care i-a simtit alãturi, chiar dacã erau doar prietenii din spatiul virtual.
„Vã multumesc cã ati fost alãturi de mine. Sunt foarte emotionat, iar competitia asta nu a fost doar a mea, ci a fost si a voastrã, a celor care m-ati sustinut pe internet.
Un motiv în plus pentru care nu am renuntat si am ajuns la Monte Carlo, iar fiecare secundã, fiecare moment de durere pe care l-am simtit, era secundat de sustinerea voastrã de acasã. A fost o cursã frumoasã, cu vreme frumoasã într-o oarecare mãsurã, fatã de alte editii, dar pot sã vã dau ca exemplu cã una e vremea în Parâng si alta la Sibiu, sau la Brasov.
De pe internet ne-au ajuns foarte multe mesaje de încurajare, gen „Ia-o la stânga, la dreapta!”, dar realitatea era cu totul alta”, a povestit Tomi Coconea, cel care a cãutat sã explice de ce a urmat traseul pe care l-a strãbãtut de aceastã datã.
A fost ploaie si a urcat pe ghetari, nu a riscat sã intre pe culuare interzise, dar a mers pe jos mult. A fost greu, fizic si asta se vede acum pe chipul sãu obosit, dupã 12 zile în care a alergat si a zburat ca un adevãrat erou. Nu avea informatii la timp si a ales o zonã pe care a numit-o „ghinionistã”, dar s-a calificat ultimul pentru o nouã competitie, pe care deja o pregãteste. „Au fost 12 zile de luptã. Voi pune imagini ca sã vedeti cum a fost acolo. Am adus azi fotografii cu mine de acolo, unde oamenii ieseau pe stradã si din masini inscriptionate în Elvetia, fluturau steagul României si mã încurajau. Televiziunea din Austria transmitea 4, sau 5 ore pe zi live, imagini de la competitie, iar pe stradã erau momente emotionante. (…) Am zburat în conditii grele. Aveam momente grele, la 4.000 de metri, cu vânt puternic si, în mod normal, nu as fi deschis parapanta sã zbor.
Dacã azi mi-ar zice cineva sã zbor acolo, în conditiile alea, cu sigurantã nu as mai face-o”, a adãugat Tomi. Tomi a recunoscut cã a schimbat gresit o vale si a pierdut putin timp, într-o zonã în care se zboarã bine doar vreo 6-7 zile pe an. Ceilalti au riscat si le-a iesit, dar el a mers pe o rutã mai clasicã, ca sã fie sigur cã nu va avea probleme. În plus, cel care a câstigat, elvetianul Maurer, si-a activat night-pass-ul (n.r., posibilitatea de a zbura si noaptea), iar el, la Zugspitze, nu a mai reusit pentru cã se depãsise termenul, altfel ar fi intrat pe vale cu el si am fi mers umãr la umãr. Apoi, la Matterhorn, a luat o decizie care l-a costat o zi, dar doar pentru a nu repeta greseala din 2009, atunci când a intrat într-o zonã interzisã si a fost descalificat. Acolo a pierdut cam 5 pozitii în clasament, dar a ajuns pe locul X si a fost singurul care a aterizat în punctul fix.
Toma se va ocupa de scoala sa de zbor din Parâng si se va pregãti pentru viitoarea competitie.
Diana Mitrache
