Vremea ploioasã le-a adus numai necazuri zilierilor, care vin la Petrosani. Fie cã bat drumul din nordul tãrii, ori sunt doar de la Gorj, cosasii sunt tot mai sãraci de la an la an. Si dacã pânã acum singura problemã era darea de mânã a momârlanilor, care îi tocmeau pe bani mai putini, anul acesta oamenii dau vina si pe climã.
A plouat mult si chiar dacã se anunta un an secetos si cu recolte bogate, cei care trãiesc din cositul ierbii la momârlani au asteptat zilele cu soare. Doar cã în Valea Jiului clima schimbãtoare nu le este deloc pe plac si oamenii fac foamea prin apropierea pietei. Acolo e locul din care orice momârlan îsi tocmeste ajutoare la cositul ierbii. Toti au
animale si pãsuni întinse si, când vine vremea de cosit, îi cautã pe zilieri. Ei vin de peste munte, din satele de la Gorj si stau în piatã gata sã se apuce de lucru. E greu si mai e si ploaia care le-a încurcat planurile, asa încât oamenii au stat mai mult în piatã, decât la lucru. „Stau de câteva zile aici. Vine sfârsitul de sãptãmânã si abia mai am bani de mâncare.
E greu, cã a plouat mult si nu a fost de coasã”, spune un zilier venit dintr-un sat din apropiere de Târgu Jiu. „Merge rãu anul ãsta, pentru cã a plouat. Momârlanii ne mai însealã. Una ne tocmim, alta gãsim acolo. Zic cã au numai douã zile si o suprafatã mai micã si ne tocmim pe 3 milioane (n.r. lei vechi), iar apoi muncim mai mult. Ploaia ne-a tinut aici ca sclavii sã asteptãm o zi mai bunã”, spune un alt zilier.
Fiecare om care asteaptã în piatã spune cã primeste cam 150 de lei pe zi, plus mâncare si ceva de bãut, iar momârlanii se tocmesc mult pânã cad la învoialã. Altii, însã, spun cã mai bine lucreazã singuri, ori si-au cumpãrat motocoase. „Am dus pe pãsune, câtiva zilieri si le-am dat bani si mâncare, dar nu mai fac asta, cã nu muncesc bine .Îmi iau motocoasã si mai bine fac singur”, spune un momârlan, care nu s-a învoit la pret cu zilierii din piatã.
Tot la piatã vin sã tocmeascã zilieri pentru câteva ore si oamenii care au suprafete mai mici în zona orasului, dar zilierii nu cad la învoialã doar pentru câteva ore. „Am vrut eu sã îi iau sã coseascã iarba în fata unei firme din oras. Era mai mult de cosmetiozat, dar nu au acceptat, desi le-am zis cã primesc 50 de lei pentru douã ore. Au zis cã stau în piatã, pentru cã acolo vine vreun momârlan si iau mai mult”, a povestit un om de afaceri din Petrosani. Bãstinasii din Valea Jiului, momârlanii, sunt renumiti în Maramures, ca si la Gorj, pentru faptul cã au pãsuni si sunt bogati, iar de zeci de ani, cosasii de acolo vin cu trenul pentru a le cosi iarba. Sumele nu sunt mari, cei priceputi la aceastã meserie sunt putini, iar momârlanii vin în piatã si se tocmesc.
În fiecare dimineatã, înainte de a da cãldura, cosasii stau într-un loc al pietei – acelasi de zeci de ani – si asteaptã sã vinã momârlanii la ei. Se tocmesc pentru muncã si iau drumul muntilor. Tin cont de vreme si niciunul nu se plânge cã bate atâta drum, iar momârlanii îi aleg dupã cum se tocmesc. Si minerii mai pleacã în aceastã perioadã la coasã. Îsi iau concediu ori foaie de boalã si pleacã la munca câmpului. Acum e perioada când la unitãtile miniere sunt cei mai multi oameni lipsã în sala de apel, tocmai pentru cã merg la muncã, pe dealuri, la pãsuni.
Diana Mitrache