Deputatul Monica Iacob Ridzi îl sfãtuieste pe ministrul Economiei, Varujan Vosganian sã aplice solutiile specialistilor din minerit si energie la situatia din industria termoenergeticã româneascã. Într-o scrisoare adresatã ministrului Varujan Vosganian, deputatul Monica Iacob Ridzi îi aduce în atentie solutiile pentru salvarea Vãii Jiului, care au fost propuse în urma workshopului desfãsurat în luna aprilie la Petrosani.
“Ca o justificare a situatiei dramatice în care se aflã, de ani de zile, sectorul industriei miniere din România, în mod special cel al industriei de extractie a huilei energetice, guvernantii invocã, cel mai des, lipsa unor solutii coerente, categorice, care sã ne arate drumul pe care România trebuie sã-l parcurgã pentru a salva minele de la închidere si pentru a valorifica la potential maxim aceastã resursã pe care, nu întâmplãtor, românii o numeau „aurul negru”. (…) Asa cum în repetate rânduri am adus la cunostinta Parlamentului si a Guvernului, astfel de solutii, indentificate de cei mai buni specialisti pe care îi are în acest moment România. Cu ceva vreme în urmã, în organizarea comunitãtii locale din Valea Jiului, la Petrosani a avut loc un workshop dedicat analizãrii solutiilor de viabilizare a sectorului minier si termoenergetic din tara noastrã. Cu acest prilej, cercetãrori de valoare din industria energeticã româneascã, din cadrul mediului academic de la Universitatea din Petrosani si din cadrul Academiei Oamenilor de Stiintã din România au adus sub lumina opiniei publice o serie de solutii care, în cazul în care ar fi preluate de cei care sunt rãspunzãtori de luarea marilor decizii cu privire la guvernarea tãrii, nu doar cã ar putea salva ceea ce a mai rãmas din industria extractivã din România, dar ar putea transforma aceastã activitate într-un punct forte în balanta economicã a tãrii noastre”, aratã Monica Iacob Ridzi.
Principalele concluzii, idei si propuneri rezultate în urma workshopului desfãsurat în luna aprilie la Petrosani au fost: Necesitatea implicãrii mai active a statului Român în exploatarea resurselor minerale. Se apreciazã ca trebuie regânditã legislatia, în asa fel ca resursele minerale, terenurile de la suprafatã s.a. sã se constituie în capital, ca participatie a statului român în diferite asocieri cu investitorii privati; reînfiintarea unui Departament în cadrul Ministerului Economiei care sã se ocupe de gestionarea exploatãrii si valorificãrii superioare a resurselor minerale utile. Aceastã decizie ar fi si un semnal
pentru investitori cã existã o strategie de exploatare a resurselor minerale utile în România; schimbarea legislatiei în sensul flexibilizãrii redeventelor si a taxelor legate de resursele naturale, în favoarea statului român (de exemplu: o redeventã mai redusã pe o perioadã de recuperare a investitiei si o redeventã de 80% pe restul perioadei de exploatare); înfiintarea unui fond de stabilizare (care poate fi un instrument de macrostabilitate), dupã modelul Norvegiei – care a ajuns la 50% din PIB – si a altor state, alimentat cu resurse financiare provenite din valorificarea zãcãmintelor de resurse naturale, cu rolul de a diminua din impactul fluctuatiilor preturilor pe piata resurselor si din care se pot extrage cote bine reglementate pentru sãnãtate, educatie si infrastructurã; înfiintarea unui oficiu de contabilitate a investitiilor, cheltuielilor si veniturilor din domeniul resurselor, în vederea stabilirii produsului national net ecologic – care poate fi si un indicator economic al unei „dezvoltãri durabile” (de exemplu: PIB-ul poate creste, iar PNNE poate scãdea – ceea ce indicã o crestere economicã falsã); modificarea
legislatiei în sensul unor salarii stimulative a persoanelor implicate în procesul de gestionare a resurselor naturale si cresterea la nivel descurajant a pedepselor, pe mãsura prejudiciilor aduse interesului national, si formarea de mecanisme de recuperare a pagubelor produse; crearea unor mecanisme care sã elimine firmele intermediare de „consultantã” de la negocierea contractelor dintre statul român si companiile miniere strãine (care, cel mai adesea, sunt suspectate de coruptie internationalã); încurajarea capitalistilor autohtoni pentru a investi în domeniul exploatãrii si valorificãrii resurselor nationale (în acest fel sunt sanse mai mari ca profitul sã rãmânã în tarã!); luarea mãsurilor necesare pentru formarea de specialisti, atât cu studii superioare cât si cu studii medii, în domeniul exploatãrii si valorificãrii resurselor minerale utile, într-un numãr suficient, cerut de piata muncii, chiar în conditiile în care activitatea minierã în România s-a redus foarte mult, întrucât s-a constatat cã existã o penurie de personal corespunzãtor calificat; sustinerea formãrii specialistilor cu studii universitare în domeniul extragerii si valorificãrii resurselor prin introducerea obligativitãtii companiilor, ce desfãsoarã acest obiect de activitate, de a avea în structura de personal, cel putin a unui astfel de specialist cu normã întreagã; revigorarea cercetãrii prin stimularea universitãtilor de profil din România de a se implica mai activ în activitatea de cercetare din acest domeniu.
S-a constatat cã activitatea de cercetare în domeniul extragerii resurselor minerale utile s-a diminuat considerabil datoritã „privatizãrii” institutelor de cercetare-proiectare din domeniu. Noii patroni s-au limitat la schimbarea destinatiei terenurilor si a clãdirilor existente în patrimoniul acestor institute; stimularea investitiilor în domeniul industriilor de prelucrare a resurselor minerale si energetice (de exemplu: metalurgia neferoaselor s.a.), pentru a creste valoarea adãugatã a acestor produse ; realizarea unei prognoze pe termen lung in conditiile noastre nu se poate face decât printr-o Hotãrâre la nivelul Guvernului si cu sprijinul lui; înfiintarea unui „Consiliu Stiintific Consultativ pe probleme de minerit si energie” la nivel national, care sã functioneze pe lângã Ministerul Economiei, in competenta cãruia sã intre discutarea problemelor strategice ale dezvoltãrii mineritului si energeticii si analiza proiectelor de legi si a hotãrârilor privind industriile minierã si energeticã.
Pentru sustinerea mineritului din Valea Jiului, se propune cresterea capacitãtii de productie energeticã a termocentralei Paroseni (prin construirea unui grup energetic suplimentar, de cca. 300MW, în sistem de cogenerare, energie electricã si agent termic, în cadrul unei „conurbatii” dependentã de sistemul de termoficare) care sã consume o capacitate de productie anualã de cca. 3 milioane de tone de huilã, realizatã din minele din Valea Jiului. Varianta de crestere a capacitãtii termocentralei Paroseni este avantajoasã, în contextul economico-social din tara noastrã si pentru Valea Jiului, decât varianta de retehnologizare a termocentralei Mintia, întrucât: actualul grup energetic de la Paroseni este modernizat si este implementat programul de desulfurare; se reduc investitiile, deoarece termocentrala Mintia este neretehnologizatã si dispune de utilaje si echipamente rusesti, depãsite tehnologic si cu randamente reduse, care necesitã modernizãri si reabilitãri tehnice; se reduc costurile prin eliminarea transportului cãrbunelui; se pot creste randamentele prin prepararea cãrbunelui. Adoptarea acestei variante necesitã o decizie politicã.Specialistii sustin cã ar fi necesarã retehnologizarea minelor active din Valea Jiului pentru cresterea productivitãtii muncii, în asa fel încât cu maxim 8000 de angajati sã se poatã extrage cca. 3 milioane de tone de cãrbune pe an.
Fatã de toate aceste consideratii, deputatul Monica Iacob Ridzi îl întreabã pe ministrul Vosganian , ca principal responsabil al Economiei Nationale, dacã are în vedere preluarea unora dintre aceste solutii si care sunt mãsurile pe care le veti întreprinde, pe termen scurt, mediu si lung, pentru ca industria minierã si termoenergeticã din Valea Jiului sã aibã perspective de dezvoltare care sã asigure un viitor pentru cetãtenii Vãii Jiului si un rol esential în politica energeticã a tãrii.
Marius MITRACHE
