Constructorul delegat de partea germanã în urmã cu 70 de ani a fost internat în lagãrul de la Hateg!
Un put minier unic în Europa, de la Mina Petrila, ar putea fi salvat de la demolare, alãturi de o altã clãdire de valoare istoricã. Putul Centru are o istorie absolut fascinantã si a fost dat în functiune în 1946. De atunci functioneazã continuu, fãrã schimbarea vreunei piese.
Istoria Minei Petrila, care a început sã functioneze în anul 1867, ar putea fi slavatã. Mãcar pentru o parte din ea existã un studiu de prefezabilitate, întocmit de Fundatia Culturalã Conditia Românã împreunã cu un grup de studenti francezi, care a fost discutat si aprobat de Consiliul Local Petrila si urmeazã sã fie propus Ministerului Economiei. „Studiul de prefezabilitate prevede ca o parte a clãdirilor din incinta minei Petrila care sunt de patrimoniu sau au valoare istoricã si culturalã sã fie transformate în muzeu.
De asemenea, o altã parte a clãdirilor ar urma sã fie preluate de Primãrie pentru a le putea concesiona cãtre diverse firme ce doresc sã desfãsoare activitãti de productie sau servicii”, a declarat Vasilicã Jurca, viceprimarul orasului Petrila. Clãdirile de pe actuala platformã minierã pe care initiatorii studiului ar dori sã le salveze datoritã potentialului lor istoric sunt vechile ateliere mecanice, unde se gãsesc utilaje de la 1800, precum si Putul Centru, care are o istorie fascinantã.
Istoria construitã pe platforma minierã
Putul Centru al Minei Petrila a fost construit de nemti începând din 1943. De partea electricã s-au ocupat cei de la Siemens Berlin, iar partea mecanicã a fost asiguratã de firma Demag. Era acea perioadã tulbure, a rãzboiului, când huila era o resursã importantã si nicidecum marginalã, cum este consideratã în prezent. Istoria constructiei este strânsã între copertile unui dosar care pãstreazã corespondenta vremii si care poate face o imagine amãnuntitã a fiecãrei etape. Un dosar ajuns acum la actualul director al EM Petrila, Constantin Jujan, cel care a studiat în amãnuntime istoria incedibilã a constructiei începutã în anul 1943, când aici a fost detasat „monteurul – sef” Iosif Drexler. Era plãtit cu 4,50 lei pe ora de lucru, avea o indemnizatie de 1.400 de lei pentru deplasare, cât si locuinta, iluminatul si înclãzirea asiguratã. Pentru venirea lui în tarã chiar si Comandamentul Militar si-a dat acceptul, aratã arhiva vremii, pentru cã vremurile o impuneau. Drexler era extrem de apreciat de partea românã si, asa cum o sã vedem, a fost considerat de neînlocuit. În data de 18 noiembrie 1943 s-a început montarea masinii de extractie a Putului Centru, acelasi put care functioneazã si la ora actualã. Lucrurile au mers ca la carte, conform proiectului, pânã în 1944 când Drexler este luat prizonier si internat într-un lagãr din zona Hategului. Într-o notã din octombrie 1944 se aratã cã nu se poate continua lucrarea fiindcã acesta a fost internat în lagãr, iar autoritãtile române fac tot posibilul sã-l elibereze. „Lucrãrile de montare si punere în functiune a masinei de extractie de la Putul Central au fost întrerupte si nu se pot continua si termina din cauzã cã monteurul sef, delegat de furnizor (firma Siemens din Berlin) a fost internat în lagãr, fiind cetãtean german. Având în vedere cã cã terminarea montãrii si punerei în functiune a masinei de extractie este de o importantã mare pentru asigurarea productiei de am rugat (…) sã se intervinã pentru rechizitionarea Domnului Drexler pentru executarea acestei lucrãri”, se aratã în adresa trimisã în octombrie 1944 cãtre Comandamentul Militar al Societãtii Petrosani, cu precizarea cã am respectat ortografia vremii.
Românii au continuat lucrarea. Drexler rãsplãtit în slãninã!
Demersurile au esuat, în ciuda faptului cã, asa cum arãtam, Iosif Drexler era considerat absolut necesar pentru lucrarea începutã în urmã cu un an. Iar partea românã a fost nevoitã sã continue executia cu forte proprii, conform unor adrese care dateazã din 1945. Drexler a rãmas în lagãr, iar în 1946 a trimis conducerii societãtii din Petrosani o carte postalã pentru a multumi cã i s-a returnat trusa de scule, dar si pentru cele 3 kilograme de slãninã primite! Putul Centru a avut de-a lungul vremii diverse denumiri, fiind „botezat” la un moment dat chiar Ana Pauker. Pentru el se zbat acum cei ce doresc sã salveze istoria Minei Petrila. „Este pãcat pentru Putul Centru sã fie demolat,
pentru cã are valoare si datoritã unicitãtii instalatiei de extractie, unciã în Europa. Functioneazã din 30 iulie 1946 încontinuu”, a declarat Constantin Jujan, directorul EM Petrila. Acesta a explicat cã o parte a clãdirilor, care meritã salvate, pot fi date Primãriei Petrila prin hotãrâre de Guvern.
Carmen Cosman
