Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), o plantă aparent banală, dar extrem de invazivă, a reușit să cucerească rapid teritorii vaste din România, adaptându-se perfect solurilor nisipoase, slab fertile și ușor alcaline, dezvoltându-se în special pe terenurile părăsite sau neîntreținute, dar și în apropierea căilor ferate, drumurilor, râurilor sau pădurilor, în grădini, parcuri, șantiere și chiar în lanuri de cereale, unde afectează grav culturile agricole.
Un pericol real pentru sănătate
Din luna iulie până la sfârșitul lui septembrie, ambrozia eliberează în atmosferă un polen extrem de alergen, care, purtat de vânt pe distanțe mari, devine un pericol major pentru populație, provocând reacții alergice chiar și în concentrații foarte mici, de doar câțiva grăunciori pe metru cub de aer, iar în cazuri severe, o singură particulă poate declanșa crize respiratorii și reacții sistemice grave.
Cifre care alarmează
În România, aproximativ 482.000 de persoane din rândul populației active suferă de alergie la ambrozie, un procent de peste 5%, similar cu prevalența diabetului zaharat, în timp ce peste 6 milioane de români, în special din vestul țării, sunt expuși anual la polenul acestei plante, fără a beneficia de suficiente informații sau măsuri de protecție.
Copiii nu mai sunt protejați
Deși se consideră că alergia la ambrozie se dezvoltă după o perioadă de câțiva ani de expunere, medicii semnalează tot mai des cazuri de rinită alergică la copii sub un an, ceea ce indică o intensificare alarmantă a concentrației de polen în aer și o vulnerabilizare accentuată a sistemului imunitar al celor mici.
Simptomele devin tot mai grave
Persoanele sensibile dezvoltă simptome precum strănut repetitiv, congestie nazală, mâncărime nazală și oculară, lăcrimare, dar și manifestări severe precum tuse cronică, respirație greoaie, senzație de sufocare, urticarie sau, în cazuri rare, reacții alergice asemănătoare șocului anafilactic, care pot pune viața în pericol și necesită intervenție medicală de urgență.
Gestionarea acestei alergii presupune evitarea expunerii la polen, tratamente simptomatice stabilite de medicul alergolog și, acolo unde este posibil, imunoterapia alergen-specifică – o formă avansată de tratament care, administrată timp de trei ani, poate reduce considerabil sensibilitatea pacientului și oferi protecție pe termen lung, însă accesul la acest tip de tratament este limitat de costuri și de lipsa unui sistem public bine pus la punct.
Ce putem face?
Combaterea ambroziei ar trebui să devină o prioritate națională, implicând atât cetățenii, cât și autoritățile, prin cosirea plantelor înainte de înflorire, lucrări agricole specifice și aplicarea de erbicide în fazele timpurii de dezvoltare, dar și prin introducerea unor reglementări clare, monitorizare constantă și amenzi pentru neglijență, în special în zonele urbane și suburbane unde vegetația necontrolată reprezintă un focar de poluare biologică.
România nu dispune în prezent de o rețea funcțională de monitorizare aerobiologică a polenului, astfel încât persoanele alergice nu sunt avertizate din timp cu privire la perioadele de risc crescut, deși existența unui sistem de avertizare, similar celor meteorologice, ar putea contribui semnificativ la protejarea sănătății publice, reducerea internărilor și creșterea calității vieții în lunile de vară și toamnă.
Ambrozia nu este doar o problemă de ecologie sau urbanism, ci o amenințare reală pentru sănătatea publică, iar lipsa unei reacții ferme și coordonate din partea autorităților nu face decât să agraveze impactul acestei plante asupra mediului, economiei și, mai ales, asupra calității vieții a milioane de români.
Legea nr. 62/2018 privind combaterea ambroziei obligă proprietarii sau deținătorii de terenuri – fie persoane fizice, fie instituții publice – să desfășoare lucrări de prevenire, combatere și distrugere a acestei plante invazive, iar nerespectarea acestor obligații atrage sancțiuni contravenționale; astfel, persoanele fizice pot fi amendate cu sume între 1.000 și 5.000 de lei, iar persoanele juridice cu sume între 10.000 și 20.000 de lei, însă aplicarea efectivă a sancțiunilor este slabă, iar controalele se desfășoară sporadic sau doar în urma unor sesizări, ceea ce reduce mult eficiența legii.
Monika BACIU
