Stirea: Serafinceanu Aurelian Calistru (SAC), fost prefect în Guvernarea Nãstase, ar putea scrie un manual despre cum sã pui pe butuci o afacere înfloritoare. Sau despre cum sã transformi o uzinã într-un morman de fier vechi. UMIROM Petrosani a fost zeci de ani vârful de lance al societãtilor de utilaj minier.
Acum este ruinã. Dupã ce SAC a ajuns patron, firma a murit putin câte putin, pentru ca în cele din urmã sã disparã sub povara datoriilor. Activitatea firmei a fost trecutã, în sistem suveicã, prin tot felul de firme ale Consortiului Gerom, controlat tot de fostul prefect. Firma a intrat în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispãrut. Dacã SAC ar scrie un manual cum sã îngropi o afacere prosperã, acest lucru ar fi de înteles. Dar si procurorii DNA ar putea scrie un rechizitoriu despre falimentul fraudulos, dacã politicul nu si-ar vârî coada în treburile justitiei. Pamfletarul propune un astfel de text imaginar ce seamãnã doar accidental cu faptele descrise mai sus.
Rechizitoriu: Onoratã instantã,
Chiar dacã o parte din faptele pe care le învederãm se înscriu în termenul de prescriptie, ele trebuie avute în vedere pentru a întelege deplin complexitatea cauzei.
În fapt, numitul Ricã a tranzactionat cupoane de pe piata neagrã oferind la schimb rom (de proastã calitate, contrafãcut) posesorilor de sex masculin (speculând în mod samavolnic slãbiciunile unor oamenii oropsiti) si ulei de soia pentru sãrmanele gospodine. Cu aceste cupoane de actiuni numitul a pus mâna pe uzina poporului si s-a angajat sã mai plãteascã, în transe, 7,9 miliarde de lei vechi ca sã fie stãpân cu drepturi depline. Dar de unde avea Ricã acesti bani? Ei bine, onoratã instantã, banii au fost obtinuti tot de la o firmã de stat, CNH, pe care a cãpusat-o hidraulic mai multi ani la rând. Din probele noastre (cam subrede cã de aia am lãsat fapta sã se prescrie) reiese cã lanturi Gall si stâlpi hidraulici, în general piese uzate scoase din minã, au fost spãlate de ruginã într-o baie la Turda sã parã nou-noute. Apoi ele au fost revândute la minele din care au fost casate. Dupã aceea, când a ajuns dregãtor si sef peste judet, banii statului au curs si mai vârtos de la minã spre buzunarele lui prin intermediul firmei de curãtat rugina la masini – unelte.
La finalul domniei PSD, în 2004, Ricã a iesit din politicã putred (de bogat) si a bãgat firma în faliment, lãsând salariatii pe drumuri. Falimentul fraudulos i-a adus venituri suplimentare din fier vechi si un CEC în alb: documentele si schitele pe care le-a folosit Constantin Brâncus când a fãcut Coloana Infinitului la Petrosani.
Ricã arvuneste ceterasi politici de la Cluj
Când rãmâne fãrã bani, românul schimbã câteva sute de euro. Când rãmâne fãrã euro, afaceristul român intrã în politicã. În Valea Jiului, Ricã îsi schimbã limuzina mai des ca sosetele. Cele sapte-opt masini bengoase si le scoate pe rând (dar zilnic) la plimbare sã arate lumii cã e om avut. Impresia conteazã. Nu si pentru cunoscãtori. Politicienii s-au prins imediat cã Ricã-i rupt în spate si cã si-a topit lichiditãtile. Vestea cã ar vrea sã revinã în prim-planul vietii publice nu a mirat, nu a surprins, decât la periferia jocurilor de culise. Stenogramele unor interceptãri telefonice scot la ivealã faptul cã Ricã vrea sã obtinã un post de viitor presedinte de regiune cu ajutorul „Grupului de la Cluj”, pesedisti de limbã moartã care au revenit în cãrti pe filiera Adrian Nãstase spre Victor Ponta.
No, amu-i amu!
O convorbire între Ricã si Ioan Rus (zis Ucu) despre tentativa lui de a cumpãra bunãvointa lui Nãstase si un loc în fatã la alegerile regionale.
Ricã: Serus, Ucule! Esti la birou?
Ioan Rus: Nu, îs cu Vasi (Vasile Dâncu) pe flostãr, merem pânã la Milu (Emil Boc) la primãrie sã ne spunã cât sã-l urcãm în sondaje. Care-i baiu?
Ricã: Stii tu, chestia aia cu mine… Ai vorbit cu Împuscatu’ (nume de cod pentru Adrian Nãstase) despre mine?
Ioan Rus: Ha? Ce-o puscat? Nu te-aud.. iar trag loazele cu urechea… Mânce-le râia ciormagu’… Zî-i amu!
Ricã: Pãi, vreau postul ãla de presedinte de regiune la mine, la Hunedoara… mã rog, în ce parte ne-o bãga Dragnea judetul… Dau schitele lui Brâncus… stii cã e colectionar si-i plac… mi le-o mai cerut odatã… numai sã punã o vorbã bunã la Victoras cã ãla nu iese din vorba lui…
Ioan Rus: Io te-ajut cã merem sâmbãtã la vânãtoare… da’ sã stii cã alea nu fac mai mult de trei milioane de euro… Nu stiu ce sã zic… treaba ta…
Ricã: Ucule, nu mai fac politicã de zece ani… îs la fundul sacului… Crezi cã mi-e usor? Uite, zi cã mai dau si zece la sutã din ce prind… pânã la sfârsitul mandatului…
Ioan Rus: Apãi, dragule, ãia oricum îi dai… Nu-i bugãt (destul, ardelenism)… Si sã stii cã de când ai plecat s-au schimbat sperturile…
Ricã: N-ai înteles… Pe lângã partea care o dau la partid… mai dau de la mine încã douãzeci la sutã, na, ca sã fie cum zici tu.
Ioan Rus: Amu-ase-da! Si bagã de samã, înveleste cu schitele alea si niste bani pesin cã-i foame-n tarã. Vinde batãr (mãcar, ardelenism) tri masini… cã te tii de ele ca mutu’ de Joiana, fãrã nicio hasnã (folos, ardelenism).
Dupã o sãptãmânã, Ricã organizeazã o conferintã de presã în care îsi anuntã intentia de a redeveni în viata publicã, politician activ PSD.
„Nici un om responsabil din aceastã tarã nu ar trebui sã stea pasiv si sã priveascã cum se ruineazã patria noastrã în aceste vremuri greu încercate.
E timpul sã ne aducem toti contributia, sã facem front comun de salvare nationalã”, a explicat Ricã.
Preluare Ziarul Hunedoreanului
