În perioada 7-14 mai 2013, la Petrila, a fost organizatã cea de a doua parte a atelierului international de regenerare urbanã post-industrialã. La aceastã a doua fazã au participat 32 de studenti si profesionisti din Paris, Bruxelles, Bucuresti, Cluj si Timisoara. Atelierul face parte dintr-o initiativã a Societãtii Culturale „Conditia Românã” din Petrila, având ca parteneri: E.M. Petrila, Primãria si Consiliul Local Petrila, Clubul Copiilor Petrila, Universitatea din Petrosani.
Aceastã coagulare unicã în cazul Vãii Jiului a unei pãrti importante din stakeholder-ii locali a reprezentat atractia principalã pentru demararea si dezvoltarea unui atelier international concentrat pe probleme de patrimoniu arhitectural, urbanism, peisaj dar si scenarii de dezvoltare economicã si de gestiune a unei posibile conversii functionale a clãdirilor minei. Amintim cã în cazul Petrilei existã o initiativã intitulatã „Salvati Mina Petrila”, la care au aderat peste 200 de persoane. Chiar dacã numãrul nu este foarte mare, acest lucru atestã un atasament fatã de spatiul minei si de structurile acesteia, lucru ce o diferentiazã fatã de celelalte localitãti miniere din Valea Jiului.
Scopul acestei de a doua etape a atelierului a fost de a contribui la conturarea unor scenarii sustenabile de reutilizare a clãdirilor din incinta minei. Aceste scenarii au trebui sã defineascã o etapizare a implementãrii proiectului dar si o relationare cu locuitorii si actorii publici implicati. Echipele mixte, româno- franceze s-au bazat pe informatiile acumulate în urma primei etape a atelierului (14 – 20 octombrie 2012), precum si pe interventiile specialistilor invitati: Prof Ec. Cristian Ost (ICH EC Brussels Management School), Prof Arh Jean-Bernard Cremnitzer (E.N.S.A. PARIS-BELLEVILLE), Arh Irina Iamandescu (UAUIM) si Soc. Maria Grecu.
Actiunile din cadrul atelierului, proiectele, precum si elaborarea studiului de pre-fezabilitate îsi propun oferirea unor alternative pentru solutia dãrâmãrii integrale pânã la 1 ianuarie 2016 a sitului minier Petrila, fãrã discutarea posibilitãtii pãstrãrii si reconversiei unor clãdiri cu valoare. Procesul de închidere a minei Petrila (conform ump.minind.ro) este parte dintr-un proiect mai larg de închidere a exploatãrilor miniere ne-rentabile – MINING II, finantat prin împrumut de la Banca Mondialã. Proiectul presupune închiderea fizicã a minelor si refacerea mediului, dar si componenta de regenerare socio-economicã. Obiectivele componentei de închidere si refacere a mediului sunt: Închiderea si reabilitarea completã a siturilor miniere în care nu se mai produce si astfel reducerea impactului sectorului minier asupra mediului si asupra mostenirii ecologice în conformitate cu cerintele de aderare la UE, si redarea terenului ocupat de mine altor activitãti sociale si economice. La finalul acestui proces, terenul trebuie lãsat în conditii sigure si stabile. Din punctul de vedere al structurilor de suprafatã, al clãdirilor din incinta exploatãrii miniere Petrila, obiectivul este ca toate structurile rãmase sã fie stabile din punct de vedere fizic (structural) si chimic (decontaminate). Forma finalã a terenului si a clãdirilor trebuie sã fie optimizatã si compatibilã cu mediul înconjurãtor si cerintele comunitãtii locale.
Componenta de regenerare socio-economicã are ca scop accelerarea mãsurilor destinate creãrii de locuri de muncã implementate în cadrul primului împrumut si sustinerea activitãtilor de dezvoltare localã prin construirea de capacitãti la nivelul comunitãtii si prin finantarea infrastructurii economice si a serviciilor sociale.
Solutia tehnicã care rezolvã problemele de securitate fizicã si chimicã a terenului ocupat de E.M Petrila, precum si reabilitarea mediului natural, adoptatã în cazul minei Petrila este cea de demolare a structurilor existente, decaparea solului la o adâncime de 2 m si replantarea unui strat vegetal: „În cadrul procesului de închidere vor fi îndepãrtate clãdirile si instalatiile utilizate în timpul activitãtii miniere, vor fi luate mãsuri pentru înlãturarea riscurilor de mediu, iar solul va fi recuperat pentru a putea fi folosit în alte scopuri” (ump.minind.ro).
Cele cinci echipe de studenti si arhitecti s-au confruntat cu dificultatea întelegerii într-un timp foarte scurt nu doar a complexitãtii sitului minier în sine cât si a complexitãtii sociale, legislative, administrative a întregii Vãii. Scenariile propuse de acestia au reusit însã sã înglobeze toate aceste realitãti, iar, la final, scenariile lor au fost adânc ancorate în posibilitãtile reale de dezvoltare. Chiar dacã proiectele par la prima vedere ambitioase – noi centre administrative, culturale, de productie, trasee muzeale – aceasta este directia în care sunt studiate si reorganizate zone similare în întreaga lume. Sunt zone care prin trecutul lor dau plus de valoare terenului si investitiilor viitoare.
Proiectele au fost prezentate public, si au reusit în cele din urmã sã atragã atentia administratiei locale care si-a manifestat interesul de a duce mai departe initiativa. In momentul în care scriem, putem spune cã Atelierul a avut un punct final concret – elaborarea unui studiu de pre-fezabilitate ce urmeazã a fi prezentat în cadrul sedintei de Consiliu Local din 29 mai 2013. Studiul a fost redactat de organizatorii atelierului sub coordonarea Asociatiei pentru Arheologie Industriala din Romania, condusã de Irina Iamandescu si prezintã cele cinci scenarii ale celor cinci echipe de studenti si profesionisti, iar scenariul propus este o combinatie a punctelor forte din fiecare.
Votarea acestui studiu si înaintarea cãtre Ministerul Economiei poate avea ca efect abrogarea hotãrârii de guvern care a aprobat proiectul de demolare si refacerea proiectului cu mentinerea, punerea în sigurantã si eventuala conversie functionalã a clãdirilor minei.
Atelierul nu si-a oprit activitatea odatã cu prezentarea finalã si elaborarea studiului de prefezabilitate. În momentul de fatã atelierul încearcã pe de o parte o sintetizare si publicarea rezultatelor celor douã faze si plãnuirea fazelor viitoare ale atelierului. si pe de altã parte, construirea unei retele de indivizi, demersuri, proiecte, grupuri, asociatii, administratii locale, etc. interesate de problema patrimoniului industrial si dezvoltarea localitãtilor foste mono-industriale din România.
Proiectul Petrila – regenerarea unui peisaj post-industrial este demarat de ADERF – Asociatia doctoranzilor si studentilor români din Franta (Association des Doctorants et Etudiants Roumains en France) si Societatea Culturala „Conditia Românã”, în parteneriat cu Consiliul Local si Primãria Petrila, Compania Nationalã a Huilei – Exploatarea minierã Petrila, Universitatea Petrosani, Ecole Nationale Superieure d’Architecture de Paris-Belleville, Universitatea de Arhitecturã „Ion Mincu” Bucuresti, Universitatea Tehnicã din Cluj Napoca – Facultatea de Arhitecturã si Urbanism, Universitatea de Agronomie si Medicinã Veterinarã Bucuresti, OAR Hunedoara, Institutul Francez din Romania, Asociatia pentru Arheologie Industrialã, Asociatia Plusminus si biroul de arhitectura Ideogram. Proiectul este finantat partial din taxa de timbru de cãtre Uniunea Arhitectilor din România si Ordinul Arhitectilor din România.
Cristina Sucala, cristina_sucala@yahoo.com
Ilinca Paun Constantinescu, ilincapaun@yahoo.com
Ina Stoian, ina.stoian@gmail.com
Dragos Dascalu,
sddascalu@yahoo.com
Ion Barbu, thebarbu@gmail.com
