Doi oameni din zona Dâlja Mare, undeva deasupra municipiului Petroșani, peste Jiu, au dus creșterea turmelor de oi la un alt niuvel. Au selectat câteva animale de rasă și, pe lângă breaza de Valea Jiului, una dintre cele mai bune rase de oi din Europa de est, cresc acum niște oi care, cel puțin la prima vedere, par a fi inedite. Au coarnele spiralate și fac parte din specia rațca.
Petre și Ionela Șotângă, doi oameni care lucrează încă la Complexul Energetic Valea Jiului, au dus creșterea oilor de rasă la cel mai select nivel. Au animale de rasă pură și încearcă acum să acomodeze o nouă rasă, după ce au împerecheat două specii de oi: breaza de Valea Jiului și rațca.
Petre lucrează la mină, iar soția lui la PrestServ, dar acasă, deasupra Petroșaniului, într-un loc ce îți taie răsuflarea, în dealul Dâljei, acești doi oameni au un adevărat rai. Cresc o turmă de oi speciale, fac brânză și au clienți numai oameni care îi cunosc bine.
Oile lor atrag atenția după cornele ce aduc mai mult cu caprele, iar Petre ne-a explicat cum a ajuns să le crească. „Am văzut pe internet această rasă. E și la noi, în țară, am văzut la Caraș Severin. Am mers și am cumpărat și eu două femele cu mieluți. Acum aștept produsul corcit cu breaza de Valea Jiului. Cresc oi și din specia breaza, care este o specie, cea mai abruptă ca mărime, lapte. Adică la ele carnea e cea mai gustoasă”, spune Petre Șotângă, aproape pensionar miner și oier recunoscut.
„Mie mi-au fost dragi și am spus că vreau să ne luăm una, două. Le-a văzut, am vorbit și le-am luat. Mie îmi sunt foarte dragi. Nu că sunt ele mai bune, dar sunt mai frumoase și coarnele lor au ceva special, față de breaza”, spune și Ionela Șotângă, soția lui Petre.
Oile din rasa Raţca sau oile valahe sunt crescute de sute de ani în Balcani, fiind ȋntȃlnite ȋn Romȃnia, Serbia și Albania și ȋn Ungaria unde ȋn secolul XVIII existau se pare, peste 3 milioane de exemplare.
Ȋn prezent, se mai găsesc doar ȋn zone restrȃnse, unde sunt crescute de pasionaţi. De exemplu, la noi, ȋn 2016, populaţia era estimată la cca 2000-3000 capete. Dar noi avem, pe dealul din Dâlja.
„Am crescut cu bunicii, mai mult și de acolo a pornit totul. Am 45 de ani, dar, de când mă știu, tot la oi am fost. Încercăm și alte combinații, cum fac și marile ferme. Am zis să vedem cum ar fi să le împerechem aici. Am făcut asta cu niște câini, adică am împerecheat ciobăneștii cu kangal și acum aștept să văd ce reușim prin încrucișare. Sunt mai mici astea, rațca, ca și chinezii. Mănâncă, dar nu cresc”, mai povestește, cu umor, Petre Șotângă.
Și Petre și Ionela lucrează la Complexul Energetic Valea Jiului. Ambii au un job stabil, dar când se întorc acasă, îi așteaptă munca adevărată. Petre spune că a pus lopata în cui și acum se ocupă doar de oi.
„Da, 24 de ani, fără o lună, am lucrat la mină. Mai am două luni de șomaj și, dacă mă ajută Dumnezeu, în aprilie, ies la pensie. Rămân cioban. Mulțumesc la Dumnezeu că m-a ferit de rele în fundul pământului. Cui îi drag, nu e grea munca, după subteran. Trebuie să le combini”, spune Petre.
„De copii, ne-am născut la oi și ne sunt dragi. E greu și la muncă și acasă,. iar aici, trebuie toate făcute bine. Noi vrem să fie făcute toate ață”, îl completează Ionela.
Cei doi spun că se văd printre ultimii dintre crescătorii de oi de la noi. Le este greu și, dacă arunci o privire în gospodăria lor de pe deal, vezi clar că munca le ocupă tot timpul liber. Grajdul arată perfect, e curățat imediat ce ies oile dimineața, iar Petre presară rumeguș, pentru a fi perfect atunci când se reîntorc seara.
Totul e gândit așa cum trebuie,. Iar cei doi spun că nici nu mai ajuung la piață cu brânza, pentru că oamenii îi știu și, dacă vor o bucată, urcă până la ei. „Facem, brânză, dar nu o duc la piață. Eu am oameni care vin de mult timp. Au numărul meu de telefon, sau văd pe internet, unde mai postăm. Mă sună să mă întreba dacă am brânză, ori caș sau miel, ouă d ela găini”, afirmă Ionela.
Oile din rasa rațca se cresc pentru carne, lapte și lȃnă.
Mulţi crescători apreciază carnea de miel din care obţin 8-10 kg pe exemplar. Carnea gătită nu lasă gustul de mȃncare grasă, specific cărnii altor rase.
Producţia de lapte este de 60-80 litri pe an, mulsul ȋncepȃnd ȋn aprilie și continuȃnd pȃnă ȋn octombrie, iar lȃna este asemănătoare celei a caprelor Angora, dar mai moale, cu suviţe răsucite.
La această specie de oi, faţa și picioarele sunt maro, iar lȃna de pe corp este maro-ȋnchis, maro deschis sau albă.
Diana Mitrache
